Adio doamna învăţătoare Cornelia Cozma!

Vestea morţii colegei mele dragi, Cornelia Cozma m-a lăsat mai sărac sufleteşte. Se spune, pe bună dreptate, că dascălul, asemeni lumânării, se termină repede când flacăra ei este mare şi arde puternic -  luminând!

     Învăţător cu vocaţie şi talent, a adus cartea în mintea şi sufletul a sute de iedărani. Dacă ar veni să o conducă joi, 17 octombrie, pe ultimul drum toţi aceia la care le-a pus stiloul în mână, ocolul ar fi prea mic.

     Eu am cunoscut-o mai bine pe doamna primarului de atunci al Mireşului, în 2001, deoarece activam ca învăţător la o clasă superbă de elevi şi aveam sala de clasă lângă dânsa. Mereu aveai ce învăţa de la ea. Ştia să cânte cu elevii dumneaei, ştia să facă lucruri deosebite la orele de abilităţi practice, ştia să-i capaciteze şi stimula în a învăţa. Era ca o mamă cu elevii şi mai tinerii colegi. N-aş vrea să greşesc, dar cred că majoritatea dascălilor din Şcoala Gimnazială Iadăra i-au fost elevi.

    La vestea morţii doamnei învăţătoare Cornelia Cozma şi cuvintele sunt sărace. Şi când te gândeşti că doamna Cozma, născută în 6 martie 1956, avea doar 57 de ani... Sincere condoleanţe întregii familii iar tu Cornelia, de acolo de Sus să ne veghezi cu drag!

                                                                                              Gelu DRAGOŞ