luni, 4 noiembrie 2013

„Îmi blestem ziua când m-am făcut profesor”

     

Sute de profesori din București și din județele Dolj, Teleorman, Dâmbovița, Alba sau Vâlcea au protestat astăzi în Parcul Izvor, în fața Palatului Parlamentului. Și în cea de-a doua săptămână de proteste cadrelor didactice li s-au alăturat asistenți sociali, administratori și oameni de serviciu din unitățile de învățământ. Manifestanții au cerut salarii mai mari, mărirea bugetului pentru Educație (până la 6% din PIB), depolitizarea învățământului și eliminarea birocrației excesive.
Profesorii au acuzat Guvernul și Parlamentul că banii de la buget se duc pentru firmele de partid, pentru pomeni electorale, pentru sponsorii partidelor, pentru „găurile negre” și pentru băieții deștepți, învățământului revenindu-i un procent mult prea mic.
În vârstă de 58 de ani, profesorul de fizică Victor Lupescu de la școala din comuna Ghercești, județul Dolj, a ajuns la salariul de 1.700 de lei după mai bine de 30 de ani de muncă în învățământ. Dacă nu ar avea și ore de dirigenție, salariul său ar fi și mai mic: „Salariile sunt de mizerie. Noi lucrăm cu ființe umane, nu cu animale”.
O mare nemulțumire a sa este birocrația din școli: „Ne-am săturat de niște hârțogării ce le facem prin școli. Eu răspund și de situațiile de urgență. Sunt școli mici, cu cadre didactice puține, și un cadru didactic răspunde și de situațiile de urgență, de violență, de protecție civilă, de dezastre, de partea sanitară. Când să mă mai ocup de fizică? Pe mine statul mă plătește ca să mă ocup de fizică”.
„M-am săturat de hârtii. E strigător la cer”
Pentru munca depusă la întocmirea tuturor acestor acte profesorul nu primește niciun ban: „E muncă patriotică. Când trăia Ceaușescu ne duceau la depănușat, acuma facem hârtii. Tot muncă patriotică”.
„M-am săturat de hârtii. Trebuie să facem proces verbal dacă ieșim cu copiii să adunăm gunoaiele. Să-i zic [elevului – n.r.]: „Vino mă și semnează că ridicași hârtia ce o aruncă colegul tău”. E ceva strigător la cer. Când vine inspecția în școală am început să intrăm în panică din cauza acestor hârtii. Mă întreb: „Oi avea dosarul în regulă?”. Nu mai avem timp să ne facem meseria de aceste hârtii”, completează el.
Lupescu arată că sunt probleme și cu decontarea navetei pentru profesorii care trebuie să se deplaseze prin diferite localități: „De ce să mai plătesc și mijloacele de transport?”.
El nu este de acord cu vârsta de pensionare de 65 de ani: „Vârsta de pensionare mi se pare exagerată. Ți se pare că eu la 64 de ani mai sunt om să predau? Și ne mai mirăm că cadrele didactice sunt luate peste picior de elevi? Munca unui cadru didactic aș așeza-o un pic mai jos față de a unuia care lucrează într-o turnătorie. Ăla are corpul poluat din cauza substanțelor, noi din cauza traiului amărât de zi cu zi”.
Cadrul didactic mai spune că un prieten al său, tot profesor, a ajuns să regrete că a intrat în învățământ: “Mi-a spus „M-am făcut profesor că mi-a fost dragă meseria. Dar am ajuns să-mi blestem ziua când m-am făcut profesor””.
„Parcă am fi paria societății. Și am albit studiind, ne ducem la concursuri”, spune și profesorul Cristi Ionicoiu, de 47 de ani.
Salariu: 900 de lei, după 5 ani vechime
Lucia Manea este și ea nemulțumită de birocrație. Profesoara de matematică în vârstă de 53 de ani lucrează la o școală dintr-un sat din județul Dolj: „În loc să mă verifice ce fac la clasă, mă verifică la hârtii. Pot să nu fac nicio oră – dacă am dosarul [cu hârtii – n.r.] în regulă, e bine”.

Manea face și ore de muzică, de desen, de dansuri populare și de gimnastică aerobică cu elevii de la școală. Face toate aceste ore deoarece dorește să și-i apropie pe copii: „Ca să-i atrag eu ca persoană, având un obiect greu, matematica. Mi-am cumpărat anul trecut orgă ca să pot face muzică. Mi-am mobilat cabinetul: 5 milioane din banii mei, nu ai școlii. Plus bani pentru CD-uri. Eu mi-am ales meseria că mi-a plăcut. Simt că nu pot să fac altceva”.
Pentru toate aceste activități extracurriculare trebuie făcute procese verbale, iar copiii trebuie să semneze că au participat, spune ea.
Georgiana Nicoară lucrează de 5 ani ca educatoare. „În toți acești ani ne-au fost luate drepturi”, este de părere tânăra de 23 de ani, care nu vrea totuși să renunțe la meseria sa: „Fac ceea ce-mi place. Am zis că decât să plec din învățământ și să fac ceva care nu-mi place, [mai bine -n.r.] rămân în învățământ. Dar din cauza salariilor nu-ți mai vine să lucrezi”. După 5 ani vechime, abia a ajuns la un salariu de 900 de lei. A debutat în învățământ cu aproximativ 700 de lei, dar în timpul guvernului Boc a ajuns la puțin peste 500 de lei, din cauza tăierilor.
 „Dimineața eram la muncă, iar după-amiaza la facultate”
Georgiana spune că îi place foarte multă să lucreze cu copii mici: „Persoana care m-a inspirat a fost profesoara mea. Era o persoană caldă, atentă cu noi, ne făcea să ne simțim bine de câte ori mergeam la școală. Și îmi ziceam: „Cândva vreau să ajung și eu ca dânsa””.
Deși ar fi putut să lucreze ca educatoare având numai liceul pedagogic, Georgiana a vrut să aibă și studii superioare. A terminat Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea din București, iar acum este înscrisă la masterat în cadrul aceleiași facultăți: „Dimineața eram la muncă, iar după-amiaza la facultate. Sunt calificată, sunt titulară, cu definitivat. Am aproape toate examenele necesare date”.
Tânăra spune că își plătește din banii săi hârtia pe care o folosește la clasă: „Nu poți veni în fața copilului cu aceleași lucruri. Trebuie să aducem materiale, fișe de lucru, pe care nu le găsim neapărat în cărți, unele trebuie să le faci tu”.
„Trebuia să fie plin de părinți aici”
La protestul profesorilor au venit și reprezentanți ai personalului dedidactic din școli. În vârstă de 37 de ani, Cătălina Sava lucrează ca asistent social în învățământul pentru copiii cu deficiențe mintale, la Școala specială nr. 8 din București.
„Nemulțumirea e că nu sunt și părinți. Toată lumea are impresia că „mai vor și profesorii bani pentru salarii”. 6% din PIB înseamnă învățământ civilizat pentru copiii lor. Pe lângă salarii, înseamnă resurse materiale. Trebuia să fie plin de părinți aici. Așa îmi imaginam că o să fie: părinți cu copiii de mână”, spune Cătălina, care are un salariu de aproximativ 1.000 de lei.
Asistenta socială spune că părinții ar avea de ce să fie nemulțumiți deoarece, deși teoretic manualele ar trebui să fie gratuite pe durata învățământului obligatoriu, părinții cumpără o bună parte din manuale și din caitele speciale, acestea din urmă ajungând și la 80 – 100 de lei.
„Română și matematică mi-a dat, restul le-am cumpărat”, spune Florentina Ciobanu, administrator la Școala specială nr. 8 și totodată mama unui copil care a început să meargă la școală.
Cătălina Sava spune că personalul nedidactic din școala în care lucrează este insuficient. Școala specială nr. 8 are un internat unde stau copii cu boli grave. „Sunt copii cu epilepsie, care fac crize”, arată ea. Cele patru infirmiere și două asistente medicale lucrează și sâmbăta și duminica deoarece nu există personal suficient: „Dacă se întâmplă ceva știți cum răspundem de acei copii? Lucrează peste ca să acopere și noapte și zi, și sâmbăta și duminica. Nu poți să funcționezi cu două asistente într-o școală cu 180 de copii în internat”.

În vreme ce infirmierele sunt plătite cu 600 – 700 de lei, profesorii tineri, care nu au vechime mare, primesc 800 – 1.000 de lei.
Mesajele afișate de profesori în timpul protestului:
Opriți politizarea învățământului
Sclavii hârtiilor
Rupeți lanțurile birocrației
Sclavii subfinanțării
Alocați 6% din PIB pentru viitorul României. Dacă nu acum, atunci când?!
Salarii decente
Suntem slugi la stat, nu salariați
Deblocarea posturilor
Faceţi curăţenie în Inspectoratele Şcolare
Salariu dascăl = Salariu femeie de serviciu Electrica
Acum ori niciodată pentru Educaţia Românească!


                                                                                      A.D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu