Executarii silite, ca cea de-a „doua faza a procesului”
civil (asa cum a fost definita in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului – Cauza Hornsby c. Greciei, [cererea nr. 18357/91], Hotararea din 19
martie 1997) i se circumscriu doua etape importante (in functie de participarea
sau nu a debitorului):
- Etapa inregistrarii cererii de executare silita (succedata
de deschiderea dosarului de executare silita prin incheierea emisa de
executorul judecatoresc si de incuviintarea ulterioara a executarii silite de
catre instanta) – etapa ce nu presupune participarea debitorului si
- Etapa momentului practic al comunicarii de executorul
judecatoresc a actelor de executare catre debitor (fie ca este vorba de o
somatie de executare, fie de o adresa de instiintare cu privire la infiintarea
popririi). Comunicarea titlului executoriu si a somatiei catre debitor, cu
exceptia cazurilor in care legea prevede ca executarea se face fara somatie ori
fara comunicarea titlului executoriu catre debitor, este prevazuta sub
sanctiunea nulitatii executarii.
In cadrul celei de-a doua etape, de la momentul comunicarii
primelor acte de executare catre debitorul executat silit incep sa curga
termenele pentru exercitarea cailor de atac impotriva actelor de executare,
precum si impotriva executarii propriu - zise (de regula, 15 zile de la data la
care debitorul a luat cunostinta de actul de executare contestat).
Mijlocul cel mai eficient de contestare in fata instantei de
judecata a actelor de executare este reprezentat de contestatia la executare.
Contestatia la executare se exercita, in principiu, in situatia incalcarii, de
catre executorul judecatoresc, a dispozitiilor legale in materie de executare
silita (executarea silita este guvernata de principiul „formalismului”, iar
incalcarea acestui principiu atrage, in anumite conditii, nulitatea actului de
executare astfel emis, ori chiar a intregii executari silite).
Esential este faptul ca exercitarea contestatiei la
executare nu suspenda de drept actul de executare contestat. Cu alte cuvinte,
chiar daca debitorul exercita calea de atac a contestatiei la executare, exista
riscul ca debitorul sa fi fost deja executat pana la momentul judecarii
efective a contestatiei.
Tocmai de aceea (si pentru a nu se ajunge la intoarcerea
executarii), este necesar ca formularea contestatiei la executare sa fie
dublata de exercitarea mijloacelor procedurale de temporizare a executarii
silite.
Ce sunt mijloacele de
temporizare a executarii silite?
Mijloacele de temporizare a executarii silite (numite si
incidente in cursul executarii) sunt imprejurari ivite dupa ce executarea
silita a inceput si care amana sau chiar sting executarea silita.
Concret, mijloacele de temporizare a executarii silite sunt
urmatoarele: (i) existenta proprietatii comune asupra bunului urmarit, (ii)
beneficiul de discutiune si beneficiul de diviziune, (iii) amanarea executarii,
(iv) suspendarea executarii si (v) perimarea executarii silite. Dintre acestea,
cea mai des intalnita in practica este suspendarea executarii.
Cu ce ne ajuta
mijloacele de temporizare a executarii silite?
Beneficiul practic al mijloacelor de temporizare a
executarii silite este reprezentat de faptul ca il opresc pe executorul
judecatoresc sa mai emita acte de executare odata cu ivirea imprejurarii de
temporizare. Astfel, debitorul „ramane cu banii in cont” ori „cu bunul urmarit”
pana la data incetarii imprejurarii care a determinat temporizarea executarii,
in ciuda faptului ca executarea silita a fost inceputa impotriva sa.
3.1. Ce reprezinta
proprietatea comuna asupra bunului urmarit?
Proprietatea comuna asupra bunului urmarit este situatia in
care asupra bunului urmarit isi exercita proprietatea mai multe persoane. De
exemplu, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia
dintre soti. In aceasta situatie, o eventuala executare silita a bunului
proprietate comuna devalmasa ar fi paralizata. Aceasta nu impiedica insa
creditorul sa solicite partajarea bunurilor comune, in masura necesara
acoperirii creantei sale.
3.2. Ce reprezinta
beneficiul de discutiune si de diviziune?
Beneficiul de discutiune reprezinta posibilitatea unui
debitor urmarit de a solicita urmarirea bunurilor altei persoane (iar nu
bunurile sale). Este cazul, de exemplu, al fidejusorului (garantului)
conventional ori legal care poate solicita executarea cu prioritate a bunurilor
debitorului principal (pentru care a garantat). Numai in situatia in care
creditorul nu si-ar putea indestula creanta din patrimoniul debitorului
principal, se va putea indrepta si impotriva fidejusorului. Ipoteza este
valabila numai in situatia in care fidejusorul nu a renuntat in mod expres la
beneficiul de discutiune.
Pe de alta parte, beneficiul de diviziune reprezinta
posibilitatea unui fidejusor (dintre mai multi care garanteaza pentru acelasi
debitor) de a solicita ca urmarirea sa se divida intre fidejusori, daca nu a
renuntat in mod expres la acest beneficiu.
3.3. Ce presupune
amanarea executarii?
Executorul judecatoresc poate amana executarea daca
procedura (i) de citare sau (ii) de intocmire a anunturilor si a publicatiilor
de vanzare nu a fost indeplinita sau daca (iii) executarea nu poate fi
efectuata datorita neindeplinirii de catre creditor a obligatiilor de a acorda
executorului judecatoresc sprijin efectiv pentru aducerea la indeplinire a
executarii silite (inclusiv daca creditorul nu avanseaza cheltuielile necesare
indeplinirii actelor de executare).
Desi legea nu este clara, un alt caz de amanare (implicita)
a executarii silite este reprezentat de situatia in care executorul
judecatoresc intampina opunere la efectuarea unui act de executare si este
nevoit, ulterior, sa solicite concursul fortelor coercitive ale statului
(organele de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei publice) pentru
indeplinirea actului de executare – aspect care implica o amanare a executarii.
3.4. Ce presupune
suspendarea executarii?
Suspendarea executarii presupune imposibilitatea
executorului judecatoresc de a emite acte de executare in perioada de
suspendare, sub sanctiunea nulitatii. Suspendarea este de 3 feluri: (i) legala,
(ii) voluntara si (iii) judecatoreasca.
Suspendarea este legala, de exemplu, atunci cand debitorul
moare dupa inceperea executarii silite. In aceasta situatie, executarea nu va
fi reluata impotriva succesorilor care au acceptat mostenirea decat dupa 10
zile de la data cand acestia au fost incunostintati despre continuarea
executarii silite.
Suspendarea este voluntara atunci cand creditorul solicita
in mod expres acest lucru. Este expresia principiului disponibilitatii ce
guverneaza procesul civil lato sensu.
In fine, suspendarea este judecatoreasca atunci cand aceasta
masura este dispusa de instanta judecatoreasca (la solicitarea debitorului).
In practica, cererea de suspendare este grefata pe
contestatia la executare (ca un capat distinct de cerere). Astfel, in cadrul
contestatiei la executare, instanta poate sa dispuna suspendarea executarii
silite pana la solutionarea cauzei.
Este posibil insa ca pana la data solutionarii cererii de
suspendare din cadrul contestatiei la executare sa treaca o perioada destul de
mare (timp in care actul de executare contestat sa isi fi produs deja
efectele). In aceasta situatie, cererea de suspendare (a actului deja executat)
este posibil sa devina lipsita de interes.
Pentru aceste motive, legea confera posibilitatea
debitorului de a solicita suspendarea provizorie a executarii pana la momentul
solutionarii cererii de suspendare din cadrul contestatiei la executare.
Suspendarea provizorie se poate solicita pe cale de ordonanta presedintiala
(care se judeca de urgenta si cu precadere).
Important de mentionat este faptul ca suspendarea executarii
silite presupune si consemnarea unei cautiuni, calculata fix si / sau
procentual la valoarea obiectului contestatiei (de regula, 10%, insa legea
prevede si alte valori raportate la valoarea concreta a obiectului contestatiei
– art. 718 C.pr.civ.).
3.5. Cand poate fi
vorba de perimarea executarii silite?
In cazul in care creditorul, din culpa sa, a lasat sa treaca
6 luni fara sa indeplineasca un act sau demers necesar executarii silite, ce
i-a fost solicitat, in scris, de catre executorul judecatoresc, executarea se
perima de drept. In caz de suspendare a executarii silite, termenul de perimare
curge de la incetarea suspendarii. Termenul de perimare nu se suspenda pe
timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului.
Perimarea se constata de catre instanta de executare, la
cererea executorului judecatoresc sau a partii interesate, prin incheiere data
cu citarea in termen scurt a partilor.
Perimarea executarii atrage desfiintarea tuturor actelor de
executare, cu exceptia celor care au dus la realizarea, in parte, a creantei
cuprinse in titlul executoriu si a accesoriilor.
Marcel Cătună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu