Bucureşti, 13
ianuarie 2015
Joi, 15 ianuarie 2015, ora 17:30, Editura Cununi de stele şi Librăria Mihai
Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr.16 (lângă Universitate) vă invită la
evenimentul „Eminescu în bengali. În traducerea Amitei Bhose.” Povestea traducerii şi a receptării lui Eminescu
în India.
Amita Bhose, scriitoare, traducătoare, profesoară
de limba bengali, limba sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Bucureşti (1972-1991)
exegetă a operei eminesciene (doctorat în Eminescu, cu tema „Influenţa indiană
asupra gândirii eminesciene”) a fost prima traducătoare a lui Eminescu în Asia,
în 1969.
Volumul Eminescu: Kavita (Poezii)
reuneşte 35 de poezii.
În 1959, în Manualul de limba română de la Universitatea Bucureşti Amita
Bhose – pe atunci Ray –, o indiană din Calcutta, îl descoperea pe Eminescu,
prin poezia Ce te legeni, codrule. Din acel moment avea să-l aşeze pe
Eminescu, aşa cum va mărturisi, „în inima mea, alături de Rabindranath Tagore”.
„A fost doar întâmplător că primul meu pas în lumea eminesciană l-am făcut
într-un codru care se legăna cu crengile la pământ, amintindu-mi de versul luai Tagore despre furtună:„Pădurea plânge în hohote, cu braţele ridicate-n
sus?” Nu ştiu. Ştiu doar atâta: că în poezia
eminesciană, în poezia română în general, am simţit ecoul acelui dor milenar
care adormea în mine.”
Amita Bhose, primul filolog indian care cunoştea limba română, a fost
uimită de similarităţile gândirii celor doi mari poeţi ai României şi Indiei,
Eminescu şi Tagore. Traducerea lui Eminescu în India – volumul Eminescu: kavita,
apărut la Calcutta în 1969, a necesitat 10 ani de reluare, refinisare şi refacere integrală –
din respect faţă de poet. Limba română fiind aproape necunoscută în India, în
anii 1960, traducerea lui Eminescu în bengali, limba sa maternă şi limba
maternă a lui Tagore, era o sarcină dificilă şi, în plus, „o altă dificultate,
pe care n-o anticipasem, întâlnită pe parcursul traducerilor, a fost aceea că
universul eminescian se apropia atât de mult de cel al lui Tagore, încât
trebuia să mă feresc de mine însămi, ca pasionata cititoare a lui Tagore să n-o
influenţeze pe traducătoarea lui Eminescu.” O temere care nu avea să-şi
dovedească justificarea.
Vorbitori :
-
Elena Andronache
-
Carmen Muşat-Coman, foste studente ale Amitei
Bhose
-
Geta Vodislav, directoare a Librăriei Mihai
Eminescu
Moment muzical : Ana Coman, voce şi chitară
Detalii şi confirmări :
Carmen Mușat-Coman
directoare a Editurii
Cununi de stele
e-mail :
office@edituracununidestele.ro
Amita Bhose (1933, Calcutta – 1992,
Bucureşti)
Născută la Calcutta
în 1933, într-o familie cu o bogată activitate culturală şi ştiinţifică,
absolvă Facultatea de Chimie, Fizică şi Matematică a Universităţii din
Calcutta, în 1953. În 1959, împreună cu soţul său, inginer geolog, vine în
România, înscriindu-se la un curs de limbă şi literatură română, pentru doi
ani. Se reîntoarce în India unde debutează în presa indiană cu articolul Rabindranath în România. E începutul
unui lung şir de articole, în bengali şi engleză, despre cultura şi literatura
română, din care face şi traduceri. În 1965 absolvă Facultatea de
Bengali-Engleză la
Universitatea din Calcutta iar în 1971 se înscrie la
doctorat, cu o bursă din partea statului român, la Facultatea de Limbă şi
Literatură Română din cadrul Universităţii Bucureşti. Și-a susținut doctoratul
în 1975, cu tema „Influența indiană asupra gândirii eminesciene”. Din 1971 până
la moartea sa va trăi în România, „ţara pe care a iubit-o poate mai mult decât
mulţi dintre români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei” (Zoe
Dumitrescu-Buşulenga, îndrumătoarea științifică a tezei). În India publică traduceri în bengali din poezia română contemporană,
din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail
Sebastian văd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima
traducere a lui Eminescu în Asia.
În 1972 primește Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali.
Între anii 1972-1991 predă, folosind
numai limba română, cursuri practice de sanscrită şi bengali și cursuri
teoretice de civilizaţie şi estetică indiană la Universitatea București.
Redactează un Curs de bengali (1974),
urmat de Dicţionarul bengali-român
(1985) şi Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mână, cu
ajutorul studenţilor săi, tipografiile nedeţinând caractere bengaleze. De-a
lungul anilor, generaţii de studenţi au cunoscut, graţie dăruirii sale, limba
şi literatura lui Tagore, publicând traduceri în revistele literare ale vremii
şi susţinând spectacole în sanscrită şi bengali. Manualul de sanscrită,
finalizat în anul morții, 1992, a apărut postum, în 2011, la editura Cununi de
stele, înființată special pentru a-i publica opera vastă.
Pe lângă activitatea didactică, Amita Bhose are o bogată activitate de
traducător din bengali în română: Proverbe
şi cugetări bengaleze, Povestea
prinţului Sobur (basme bengaleze),
Scrisori rupte (antologie de scrisori
ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere în română a antologiei realizată
direct din bengali); Dragostea încurcă, dragostea descurcă (piesă de
teatru a lui Tagore), Soarele din prima zi (poezii ale lui
Tagore); Radha și Krișna, de Chandidas. A tradus totodată din sanscrită
în română: Proverbe și cugetări sanscrite, Căruța de lut (în manuscris),
de Śudraka. A stabilit textul Gramaticii
sanscrite mici de Fr. Bopp,
tradusă de Eminescu şi rămasă în manuscris, însoţindu-l de aparatul critic
respectiv. Textul a fost publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de
Editura Academiei. În 1978, Editura Junimea a publicat teza sa de doctorat sub
titlul Eminescu şi India, reeditată
în 2009 și 2011 de editura Cununi de stele.
În presa străină şi românească, de-a lungul vieţii, a publicat, în
periodice, peste 56 de traduceri din
literatura română în bengali şi din bengali în română, peste 90 de articole şi
studii despre Eminescu, cultura română și indiană, fiind primul filolog indian
care cunoștea limba română și creând o punte de legătură între cele două
culturi. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a
acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.
Cronologia detaliată a vieţii şi operei acestei personalităţi unice în
cultura română este publicată pe site-ul www.amitabhose.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu