luni, 12 ianuarie 2015

Europa a uitat de Hristos și se sinucide cu o supradoză de corectitudine politică

 Ultimul atentat terorist din Paris, uciderea a 12 jurnaliști în sediul ziarului satiric Charlie Hebdo de către teroriși islamici, a devenit un subiect dezbătut în ziare și latelevizor, dar și în lumea politică. Motivul atacului e cât se poate de simplu: extremiștii musulmani vroiau răzbunare pentru caricaturile în care era insultat islamul și profetul Mahomed.
 Se spun multe despre acest subiect, multe prostii…
 În primul rând, o mulțime de jurnaliști și politicieni încearcă să găsească scuze pentru această crimă. E clar, occidentul se sinucide cu o supradoză de corectitudine politică administrată de adepții diferitor ideologii neomarxiste sau liberale.
 Nu e pentru prima dată când musulmanii se dedau la infracțiuni, violuri, crime, revolte sau atentate teroriste.
 Mulți dintre acești extremiști sunt la a doua sau a treia generație, născuți, crescuti și educați în state occidentale. Pot să sară în aer clădri, să moară oameni și europenii să devină minoritari în unele orașe mari, că politicienii corupți tot nu o să vadă pericolul islamizării Europei. Stăpâniți de un sentiment sinucigaș, de o decadență morală, de o democrație prost înțeleasă, încearcă să dea vina pe cei ce se opun prezenței imigranților musulmani în Europa, orice numai a găsi scuze. Chiar dacă există  musulmani care nu ar face așa ceva, e clar că islamul nu e compatibil cu civilizația europeană.
 Vinovați sunt în primul rând liderii politici ce au permis, timp de decenii, ca milioane de musulmani să invadeze Europa și în numele toleranței și al democrației le-au permis acestora să facă tot ce au vrut. În tot acest timp creștinismul era condamnat, Dumnezeu a fost scos din politică, din societate, din școală, și înlocuit cu marxismul cultural. Însă fără Dumnezeu Europa e nimic.
 În al doilea rând, am observat că francezii sunt solidari cu publicația Charlie Hebdo și îi consideră pe cei uciși niște martiri ai libertății de exprimare. Dar să nu uităm că ziarul respectiv a insultat în caricaturile sale și creștinismul, batjocorindu-i pe Hristos și Fecioara Maria asemeni bolșevicilor, iar atunci nici un protestatar, jurnalist sau politician nu îi acuza.
 Și, Doamne ferește ca jurnaliștii atei să fi fost uciși de un creștin că imediat era condamnată Biserica, era condamnat Dumnzeu și erau blamați toți cei ce țin la identitatea creștină a Europei.
 De creștinism Europa a uitat, ateismul e în floare.  Dar fără Dumnezeu bătrânul continent va deveni o republică islamică.
 A fost o lipsă de respect a jurnaliștilor să insulte religia islamică, dar asta nu scuză deloc fanatismul teroriștilor musulmani.
 Eu unul nu sunt solidar cu Charlie Hebdo, nu pot fi solidar cu o publicație ce își bate joc de creștinism. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe cei uciși. Dar nu am cum să-i consider niște martiri ai libertății de exprimare.
 Dacă marxismul cultural e libertate de exprimare, atunci și a ucide oameni urlând ”Allahu Akbar” e dreptul unora de a își practica religia. Chiar nu pot să dau dreptate la nici una din părți. Sunt pentru o Europă creștină, nu pentru o Europă dominată de ateism sau islamism.
 Vorbeam înainte de sărbători cu un român din Franța venit în vizită la Cluj, îmi spunea că acolo e un rai al neomarxiștilor în care aceștia au impus cu succes dictatura minoritțiilor și unde creștinii sunt discriminați și persecutați. Dar acești ipocriți iau tot timpul apărarea musulmanilor, indiferent de ce fac aceștia. E clar, o bună parte din occidentali nu mai sunt capabili să gândească pentru ei, au ajuns să fie programați de către școli și mass-media să tolereze orice mizerie în numele multiculturalismului și democrației.
 Îmi e scârbă de o asemenea societate. Nu mai e cazul ca românii să se uite la occident ca la un paradis, ca la o civilizație superioară aflată pe culmile progresului. Din păcate, occidentul e pe moarte, iar asta doar din propria vină. Singura șansă pe care o mai are Europa e întoarcerea la Hristos.
 

                                                                    Codrin Goia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu