Naşterea Domnului
Acum, mai mult de două milenii,
În Betleemul Iudeii, s-a împlinit,
Minunea cea mare, la cumpăna vremii,
Cum Tatăl a vrut, şi-a fost proorocit...
Fecioara Maria şi Iosif, o zi au umblat,
Abia au găsit un sălaş pe înserate;
N-au avut masă, nici loc de culcat,
Doar o iesle cu paie, de vânt răsfirate...
În noaptea de taină, cu cerul senin
Preacurata Fecioară prin Duh adumbrit
Sub raza de astru, fără suspin,
În lume ne-aduce, pe Iisus cel dorit.
Treziţi din visări de vestea cea mare,
Păstorii din văi, de cum ajungeau
Cu ochi dilataţi şi plini de mirare
Cuprinşi de fioruri, la El se-nchinau.
Pe drumul cel lung de stea luminat
Trei magi străbăteau, fără de tihnă,
Să cadă-n genunchi la Al lumii Împărat,
Cu daruri: aur, tămâie şi smirnă...
Ce-am putea Iisuse, mai mult să-ţi dăruim?...
Pioşi să ne strângem la loc de pruncie,
Prin imnuri de slavă să-Ţi mulţumim:
Hristos se Naşte! Doamne slavă Ţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu