Lupul de mare s-a dovedit a fi un şoarece pişecios…
Ascultă, Băsescule: mă piş pe brevetul tău de marinar! Aşa
ar trebui să încep acest articol, ca să înţelegi, şi tu, pe limba ta, cît de
ordinar poţi să fii. Dar n-am s-o fac, fiindcă eu sînt un rezultat al unei
şcoli care nu produce tîmpiţi. Tîmpiţi ca tine, vreau să zic. Pînă acum, ai
făcut paradă de curajul tău, de lup de mare care a înfruntat talazurile mărilor
şi oceanelor lumii. Lumea ştie poza: ţinută dîrză, muşchi încordaţi, ochi de
vultur, piele bronzată şi tăbăcită de încercările vieţii. De sute de ori, te-ai
bătut cu timona-n piept că ai şcoala aspră a navigatorului, că ştii să duci
corabia la ţărm. Vorba lui Zaharia Stancu: „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!”.
Azi corabia nu mai e, fiindcă ai măritat-o. Iar cîrmaciul e o căzătură plouată,
ghemuită într-un ungher. Aud că ai primit-o, după zeci de minute de anticameră
(pe stradă, în faţa porţii) la Vila Lac 3, pe Mioriţa Videanu. Cu lacrimi în
ochi, aceasta ţi-a cerut ajutorul. Ştiind ce-ţi poate pielea şi la ce „stimuli”
răspunzi, femeia a spus că dă oricît, numai să-l scoţi din puşcărie pe soţul
ei. Ai rămas surd şi mut. Faţă de o femeie aflată la mare necaz, alături de
care ai petrecut de multe ori. Fiindcă tot într-o petrecere ai ţinut-o, 25 de
ani. A plecat musafira nepoftită cu coada între picioare. Nu-i vorbă, cînd ai o
avere de sute de milioane de euro (unii zic că de miliarde de euro!) te poţi
aştepta la orice. Eu însumi am scris de nenumărate ori despre afacerile lui
Adriean Videanu. Nu-mi trebuie multe dovezi, una dintre cele mai grăitoare se
află la doi paşi de locuinţa mea: Casa Radio, din Cotroceni, de unde Ceauşescu
a privit ultima paradă de 23 August, imobil care era „la cheie”, mai avea
nevoie doar de finisaj – ei, bine, primarul general al Capitalei s-a înhăitat
cu nişte borfaşi turci, care au pus buldozerul şi macaraua cu bilă pe acel
impunător edificiu şi l-au tăiat în două (?!). De ani de zile, acea clădire
seamănă cu mormîntul unui faraon nebun, unde îşi află loc de refugiu şobolanii
şi aurolacii. Întrebarea care se ridică e asta: şi-ar fi permis primarul
Videanu să facă aşa ceva fără acordul fostului primar, Băsescu? Nici vorbă. Tu
ai ştiut, Chiorule, dar acum taci ca mortu-n păpuşoi. Ai ştiut (şi ai şi
beneficiat) de afacerile pe care le învîrtea omul tău de încredere, pe care
l-ai uns ministrul Economiei. Tu l-ai creat, de altfel, pe Adriean Videanu. Dar
acum nu mai vrei să ştii de el. Acum joci rolul bunicuţei, din „Scufiţa Roşie”.
Ai mare grijă să nu te mănînce lupul.
Dar, cea mai dezgustătoare probă de laşitate o dai faţă de
Elena Udrea. N-ai avut raporturi intime cu Adriean Videanu (asta ar fi
lipsit!), dar cu Elena Udrea ai avut. Şi încă ce relaţii! Amor turbat, nu vă
mai separau nici echipajele de descarcerare de la SMURD! În repetate rînduri,
i-ai promis că o vei lua de nevastă. La beţie, desigur, cînd omul trăncăneşte
vrute şi nevrute. Pe urmă, ai uitat. Din uitare în uitare, ai scos-o pe femeia
vieţii tale din memorie. Acum, nici nu-i mai răspunzi la telefon. Ce-i drept,
în urmă cu vreo 10 zile ai vizitat-o acasă şi, de la orele 23 pînă la orele 6
dimineaţa, aţi pus la cale planul de atac. Cu ea la înaintare. Dar, care era
rolul tău? Nici măcar în apărare nu te-am văzut. După ce i-ai dat brînci în
arenă, ai fugit mîncînd pămîntul. Sincer să fiu, n-am ştiut că poţi să prinzi o
asemenea viteză! Carl Lewis şi Usain Bolt sînt copii de ţîţă faţă de tine. Ţi-e
frică, marinare. Îţi tremură nădragii – mai rău ca mîna cu care duci paharul la
gură. Te-ai baricadat în vila cît un transatlantic, cu piscină şi trăieşti în
iluzia că tu vei scăpa. Îţi dau în scris că nu vei scăpa. Dacă există vreun
gropar pentru tine, acela e o femeie, cu breton platinat şi cristale Swarowski.
Ea te va da în gît. Dar ştii cum? Rău de tot. Definitiv. Mortal. Ea ştie despre
tine ceea ce nu mai ştii nici tu.
Aştern aceste rînduri cu multă amărăciune. N-am nici un
motiv să o apăr pe Elena Udrea. Am întîlnit-o o singură dată în viaţa mea, la o
recepţie, la Palatul Cotroceni. Atunci era pe cai mari. Cai care, între timp,
s-au făcut mîrţoage: Traian Băsescu, Dorin Cocoş ş.a. Nu-mi place, însă,
năpustirea haitei asupra unei femei lipsite de apărare. Cu ce drept o pune la
zid pe Elena Udrea scheletul ambulant C.T. Popescu? Acest isteric cu ochi
holbaţi, ca două mingi de ping-pong, îl sfîşie acum şi pe cel care l-a plătit
ani de zile, regeşte, Adrian Sîrbu. Ce nemernic! La fel de nemernic e mult prea
îngîmfatul Florică Coldea, care, din maior, trage cu dinţii să-i ia locul lui…
Maior! N-o să i-l ia. Dar la puşcărie va ajunge şi el, de asta poate fi sigur.
Nutresc speranţa că societatea românească va afla cum s-a implicat SRI-ul în
fraudarea alegerilor şi ce „bani negri” s-au rulat. Nu de alta, dar cele mai
multe procente au fost furate de la mine şi de la PRM. Atunci cînd acuzam
fraudele revoltătoare, unii mă făceau nebun şi mă acuzau că sufăr de mania
persecuţiei. Iată că jaful electoral începe să iasă la iveală. Dar cine o să ne
mai dea nouă înapoi procentele furate? Am fost scoşi, prin furturi grosolane,
şi din Parlamentul României, şi din Parlamentul Europei. Iar banditul
principal, F. Coldea, încă taie şi spînzură. Pînă cînd va fi, el însuşi, tăiat
şi spînzurat.
Închei aici. Nu înainte de a-i spune ceva lui Traian
Băsescu, ca de la bărbat la maimuţă: Hai sictir!
CORNELIU
VADIM TUDOR
5 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu