În cazul serviciilor secrete româneşti, agitaţiile specifice
oricărei schimbări de putere depăşesc cu mult obişnuitul. Se şterg urmele poliţeiei
politice şi structurilor speciale aflate la comanda fostului preşedinte. Dispar
documente, dosare şi se curăţă calculatoarele, titrează Cotidianul.
Elena Udrea n-a ridicat decât colţul cearşafului de pe un
mecanism de putere abuziv, consolidat în ani. În luna octombrie 2014, generalul
Florian Coldea i-a prezentat lui Traian Basescu situaţia a 50 de dosare de
înaltă corupţie politică aflate în pregătire cu DNA, pentru primul semestru al
anului 2015.
Surse din SRI apropiate Administraţiei Prezidenţiale au
relatat că situaţia celor 50 de dosare nu a fost transferată la
predarea–primirea mandatului către Klaus Iohannis. Ce s-a întâmplat cu acestea?!
A plecat Băsescu cu o
arhivă secretă?
De ce trebuia Băsescu să cunoască, înainte cu două luni de
încheierea mandatului, situaţia dosarelor respective?
De o săptămână, prin unele departamente sensibile ale SRI
(Protecţia Internă – general Gheorghe Puiu; Grupul de Evidenţă a Activităţii cu
Ofiţerii Acoperiţi – general Marius Stoica; Direcţia Juridică – general Dumitru
Dumbravă; Direcţia Securităţii Economice – general Elena Iftode) se toacă şi se
ard non stop documente şi se radiază fişiere, care dovedesc implicările
politice şi depăşirile de atribuţii săvârşite de George Maior şi Florian Coldea
la ordinele lui Traian Băsescu, precum urmele unor acţiuni partizane de
favorizare asumate “pe cont propriu”.
În cazuri de demisie/demitere intempestivă a directorilor
serviciilor, ori la apariţia unor evenimente speciale (scurgeri de informaţii
care periclitează securitatea naţională, penetrări ale spionajului străin în
Serviciu, abuzuri ori ilegalităţi, acuzaţii de natura celor aduse generalului
Florian Coldea, în asemenea departamente tebuiau dispuse măsuri imediate de
conservare intactă a documentelor, a fişierelor şi blocarea persoanelor vizate
de anchete la accesul către acestea. Or, incriminatul de Elena Udrea, de
documente parlamentare, de declaraţii politice sau de indiscutabile informaţii
de presă a rămas pe loc pentru a putea face curat.
O structură, aşa-numita “Direcţie Specială” cu care
generalul Florian Coldea se ocupă personal de chestiuni delicate, în afara
cadrului legal al competenţelor SRI, fiind disipată pe la alte departamente,
deoarece nu era prevăzutăîn organigrama Serviciului Român de Informaţii.
Controlul intern al SRI efectuat de structura de afaceri
interne sub coordonarea consilierului prezidenţial pentru Securitate naţională
ar trebui de urgenţă să treacă la audierea şi confruntarea, la nevoie, a
ofiţerilor implicaţi în aceste operaţiuni, a martorilor şi a numiţilor Dorin şi
Alin Cocoş, cu denunţătoarea Elena Udrea pe de o parte şi cu generalul Florian
Coldea, cel omniprezent în rapoarte, declaraţii politice, denunţuri şi
declaraţii de martor.
Dar întrebarea cea mai importantă generată de scaandalul declanşat
de Elena Udrea este următoarea: mai este oportună menţinerea generalului
Florian Coldea la conducerea interimară a Serviciului?
Firească era o suspendare temporară din atribuţii, aşa cum
i-a fost solicitată de către Comisia parlamentară de control care a anchetat în
anul 2007 scandalurile vizând intimidarea a trei judecători ai Curţii
Constituţionale şi monitorizarea prin structura de ofiţeri acoperiţi a unor
parlamentari ai Partidului Naţional Liberal, devenit ostil preşedintelui Traian
Băsescu.
Concluziile anchetei parlamentare din anul 2007 au
desfiinţat constatările verificărilor interne ale Serviciului, prin care s-au
escamotat toate întrebările la obiect ale comisiei parlamentare şi nu au
urmărit decât inducerea în eroare a comisiei şi muşamalizarea scandalurilor.
Deputatul Gabriel Oprea, membru al comisiei din partea PSD, a catalizat
interesul SRI de a ascunde adevărul, respectiv abaterile grave de la lege
comise personal de către primul adjunct Florian Coldea.
Concluziile comisiei au fost aduse la cunoştinţa opiniei
publice nu prin Parlament, ci “pe surse” prin intermediul presei, respectiv
publicarea in extenso a acestora în Jurnalul Naţional, deoarece era vorba de
semen clare de poliţie politică.
Acuzaţii de poliţie
politică la SRI
Reproducem articolul publicat de Gabriela Antoniu în
Jurnalul Naţional în data de 26 octombrie 2007:
Ancheta Comisiei parlamentare în cazul acuzaţiilor de
poliţie politică aduse SRI de Mugur Ciuvică arată că persoanele şi partidele
vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă condus de Vasile Stanciu sunt
antipatice “factorului de decizie informat”. Nouă din cele 13 note ale SRI sunt
destinate şefului statului. Ancheta mai arată că SRI realizează informări
partizane politic.
Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat că
persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă al SRI
aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului de decizie
informat” este notorie, existând supoziţia de valorificare părtinitoare a
informaţiilor, de favorizare a unor partide sau persoane.
Fostul şef al Grupului de Evidenţă al SRI a semnat alte nouă
note similare celor prezentate de şeful GIP, Mugur Ciuvică, despre comentarii,
afirmaţii, intenţii ale lui Teodor Meleşcanu, Petre Roman, Codruţ Şereş, ale
grupului de la Cluj şi chiar ale premierului şi ministrului Justiţiei, adnotate
cu “Inf. Preşedinte”. Generalul de brigadă Vasile Stanciu, fost şef al Grupului
de Evidenţă al SRI, a semnat alte nouă adrese de prezentare a unor documente
referitoare la oameni politici, nu doar cele patru prezentate public de Mugur
Ciuvică, au precizat ieri pentru Mediafax surse parlamentare. Acestea au
completat că cele nouă note au fost transmise Comisiei SRI la căteva zile după
ce vicepreşedintele GIP, Mihai Bodiu, a prezentat şi a depus in original la
Comisie cele patru adrese de insoţire făcute publice de Mugur Ciuvică. Pe baza
acestor 13 note, Comisia SRI a iniţiat ancheta, finalizată la inceputul acestei
săptămăni. Cele nouă adrese de prezentare a unor documente de informare sunt
semnate de şeful Grupului de Evidenţă, generalul Vasile Stanciu, şi conţin
următoarea formulă: “Domnule Director, pentru informarea dumneavoastră”.
CONŢINUTUL NOILOR
ADRESE
Prima adresă se referă la “comentarii pe marginea presupusei
propuneri a preşedintelui Romaniei, Traian Băsescu, de unire a Republicii
Moldova cu Romania”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte şi col. Coldea”, precum şi
cu menţiunea “V” (văzut – n.r.) a primului adjunct al directorului SRI, datată
15 iulie 2006. A doua adresă se referă la “unele afirmaţii ale lui Petre Roman,
preşedintele Partidul Forţa Democrată din Romănia”, cu adnotarea “V” a
directorului SRI, nedatată. A treia se referă la “unele afirmaţii ale
vicepreşedintelui PNL, Teodor Meleşcanu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”,
nedatată. A patra se referă la “comentariile unui consilier al premierului
referitoare la relaţiile lui Călin Popescu Tăriceanu cu preşedintele Traian
Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A cincea se referă la
“intenţia senatorului Vlad Popa de a face publice unele finanţări primite de
Alianţa D.A.”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte, IACSE (Inspectoratul pentru
Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, din cadrul SRI – n.r.)”,
nedatată. A şasea adresă se referă la “comentarii referitoare la intenţia lui
Petre Roman, liderul Partidului Forţa Democrată, de a-l contacta pe
preşedintele Traian Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A
şaptea se referă la “demersuri de reformare a PSD, iniţiate de liderii grupului
de la Cluj”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A opta adresă se referă
la “comentarii referitoare la intenţia ministrului Codruţ Şereş de a demisiona
din PC”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A noua adresă vizează la
“comentarii referitoare la intenţiile premierului şi ale ministrului Justiţiei
de a-şi asigura o eventuală retragere onorabilă din Guvern”, cu adnotarea “Inf.
Preşedinte”, nedatată.
Raportul Comisiei
parlamentare de control al activităţii SRI publicat doar în Jurnalul Naţional:
Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat în
urma anchetei că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de
Evidenţă al SRI aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului
de decizie informat” este notorie, existănd supoziţia de valorificare
părtinitoare a informaţiilor, favorizănd partide sau persoane, informează
Mediafax.
Potrivit raportului, ancheta parlamentarilor a fost iniţiată
prin transmiterea către SRI a comunicatului GIP referitor la monitorizarea unor
lideri ai PNL, solicitănd să se precizeze dacă “monitorizarea PNL şi a doamnei
senator Norica Nicolai intra in competenţa Grupului de Evidenţă, ca structură
internă a SRI, cu menţionarea destinatarilor materialelor informative”.
Comisia SRI a mai transmis SRI “Planul tematic de control cu
privire la legalitatea şi oportunitatea angajării competenţelor SRI in legătură
cu culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor semnalate de GIP ca
dovezi ale monitorizării PNL şi ale poliţiei politice”. In acest Plan de
control, Comisia SRI a solicitat Serviciului Romăn de Informaţii, punctual,
punerea la dispoziţie a 11 categorii de documente privind fondul evenimentului
consumat; reglementarea activităţii Grupului de Evidenţă; elementele de
planificare şi valorificare a informaţiilor Grupului, in funcţie de
competenţele celorlalte unităţi ale SRI şi, totodată, in raport cu riscurile,
vulnerabilităţile şi ameninţările relevate; referinţele de natură juridică
avute in vedere in cazul informărilor respective; normele interne de
secretizare şi securizare a documentelor din categoria celor care au fost
făcute publice; factorii de decizie informaţi şi măsurile pe care aceştia le-au
dispus in interesul securităţii naţionale. De asemenea, Comisia SRI a mai cerut
audierea unor ofiţeri ai Serviciului, inclusiv fostul şi actualul director.
RĂSPUNSUL SRI de
atunci:
Serviciul Român de Informaţii a răspuns cu o informare de
trei file, cu opt anexe, totalizând 19 pagini, despre care însă Comisia a
apreciat că “are un caracter preponderent teoretico-documentar, justificativ şi
cu tente evidente de escamotare a obiectivelor şi solicitărilor punctuale
formulate de Comisie in Planul tematic de control”.
Comisia a avansat 13
constatări faţă de cazul analizat.
Prima relevă că SRI nu a pus la dispoziţia Comisiei nici
unul dintre documentele de informare făcute publice de Grupul de Investigaţii
Politice, invocăndu-se distrugerea fizică a materialelor informative şi
radierea formei electronice a datelor deţinute, argumentănd cu un articol
dintr-un Ordin al directorului SRI, care stipulează că “datele şi informaţiile
neconfirmate se radiază obligatoriu în cazul în care se referă la persoane
(…)”. Comisia însă a respins ca nepertinentă observaţia SRI, deoarece în
fluxurile informării operative curente a conducerii Serviciului şi a factorilor
de decizie ai statului romăn nu se includ “date şi informaţii neconfirmate”, ci
doar “ştiri certe, respectiv date confirmate şi procesate in informaţii
analitice, compatibile deciziilor de securitate naţională, pe care destinatarii
informărilor sunt obligaţi să le ia in virtutea prerogativelor lor legale”.
A doua constatare arată că SRI nu a pus la dispoziţia
Comisiei actele prevăzute pentru situaţiile în care se distrug fizic documente
sau se radiază forma lor electronică, ceea ce ar fi impus şi audierea membrilor
comisiilor care au procedat la distrugerea şi scăderea din evidenţă a
documentelor respective.
A treia constatare relevă că, admiţând că s-ar fi procedat
la distrugerea documentelor respective după doi ani de la intocmire, Comisia
sancţionează faptul că documentele adnotate de primul adjunct al directorului
ca fiind văzute la datele de 15 iulie 2006, 20 iulie 2006 şi 21 octombrie 2005
ar fi trebuit să existe, deoarece nu au depăşit termenul de păstrare, de doi
ani.
A patra constatare relevă că se amendează şi se resping
aserţiunile conţinute in informarea directorului SRI cu privire la distrugerea
ori radierea formei electronice de informare destinate factorilor de decizie ai
statului, deoarece aprobarea care ar fi fost dată in acest sens de directorul
SRI, din 25.02.2004, contravine esenţial dispoziţiilor regulamentului de
funcţionare a SRI, care prevăd păstrarea in evidenţă şi arhivă de sine
stătătoare a documentelor de informare.
A cincea constatare arată că se sancţionează faptul că
informarea directorului SRI trimisă Comisiei ocoleşte aspectele de natură
contrainformaţională cu totul deosebite, pe fondul cărora au fost posibile
disfuncţii majore in planificarea, organizarea, conducerea şi controlul
activităţii Grupului de Evidenţă. Comisia SRI apreciază că disfuncţiile
respective au constituit cel puţin o cauză care a provocat scurgerea de
informaţii către GIP. Comisia SRI nu exclude nici faptul că acei angajaţi ai
SRI care au legătură cu scurgerea de informaţii au ajuns să considere că au
fost puşi in situaţii de depăşire a competenţelor, ocupăndu-se de probleme, de
natura celor pe care le-au semnalat şi, in acelaşi timp, au apreciat că,
ierarhic, in interiorul SRI nu vor găsi receptivitatea necesară.
De asemenea, Comisia SRI mai spune că, admiţând că
provocarea scurgerii de informaţii ar avea alte mobiluri, din categoria celor
ignobile, cum ar fi ranchiuna, răzbunarea, lipsa de loialitate instituţională,
faptul in sine ar fi cu atăt mai grav, dacă se au in vedere natura specială a
Grupului de Evidenţă şi criteriile pe care aceasta le implică pentru selecţia,
formarea şi menţinerea in activitate a personalului.
A şasea constatare reţine atenţia asupra superficialităţii
cu care sunt tratate in informarea directorului SRI natura specială şi
caracterul activităţii desfăşurate, care este secret de stat. Astfel, potrivit
Comisiei SRI, adresele de prezentare a informărilor Grupului de Evidenţă, prin
conţinutul lor, se refereau la persoane şi obiective ale activităţii SRI, a
căror divulgare este susceptibilă a intra sub incidenţa prevederilor legii
penale care incriminează divulgarea secretului care periclitează siguranţa
statului.
A şaptea constatare reţine că premisele divulgării au fost
create şi induse şi de nerespectarea reglementărilor interne ale SRI in
privinţa protecţiei informaţiilor clasificate şi de elaborarea documentelor de
informare.
A opta constatare arată că SRI nu a furnizat Comisiei SRI
suficiente elemente al căror grad de pertinenţă să nu fie îndoielnic în ceea ce
priveşte concordanţa acţiunilor Grupului de Evidenţă – în speţă ce face
obiectul controlului parlamentar – cu baza legală a activităţii SRI.
A noua arată că informarea directorului SRI creează şi
induce aparenţe potrivit cărora activitatea Grupului de Evidenţă ar fi fost
premeditat scoasă în afara controlului necesar.
A zecea constatare ia act de maniera inadecvată a
structurii, conţinutului şi elaborării informării prezentate Comisiei de către
SRI, care abundă în detalii de suprainformare, cu valenţe dezinformante.
Potrivit Comisiei, înscrisurile în cauză denotă un grav
viciu conceptual, în sensul că SRI culege informaţii şi realizează informări nu
funcţie de riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări, ci în raport cu persoane
politice, precum vicepreşedinţii PNL Norica Nicolai şi Teodor Meleşcanu,
liderul PFD, Petre Roman, sau vicepreşedintele PSD Victor Ponta etc.
A unsprezecea constatare observă că persoanele şi partidele
vizate de informări aparţin acelui spectru politic faţă de care antipatia
factorului de decizie informat este de largă notorietate, inclusiv
internaţională. Astfel, Comisia SRI apreciază că, cel puţin în parte, nu poate
fi inlăturată supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, care să
favorizeze anumite partide sau persoane, în dauna altora, deşi o asemenea
politică este interzisă SRI.
A douăsprezecea constatare observă că SRI a prezentat şi o
anexă cu opt informări, ce include “reacţii critice la adresa unor declaraţii
publice şi luări de poziţie ale preşedintelui României”.
Comisia remarcă faptul că preşedintelui i-au fost trimise
doar trei informări, iar celelalte cinci – deşi il priveau tot pe şeful
statului, conform titlului anexei – au fost transmise altor factori de decizie,
respectiv premierului, ministrului de Externe, unor consilieri prezidenţiali.
Ultima constatare, a treisprezecea, arată că SRI nu fost în
măsură să prezinte o estimare a evenimentului produs.
Comisia a iniţiat şi
cinci concluzii referitoare la cazul Ciuvică.
Prima arată că SRI nu a fost suficient de cooperant pentru a
sprijini realizarea Planului de control.
A doua remarcă faptul că evenimentul produs evidenţiază
serioase deficienţe conceptuale şi contradicţii in evaluarea cauzelor şi
consecinţelor acestora, ceea ce denotă că din partea SRI a existat mai puţină
preocupare pentru clarificarea fondului disfuncţiilor şi mai mult interes
pentru forma de estompare a acestora.
A treia arată că programul SRI pentru prevenirea scurgerii
de informaţii nu este de natură să creeze climatul contrainformativ adecvat
naturii speciale şi caracterului de secret de stat al activităţii desfăşurate.
Comisia mai precizează că Direcţia de Securitate Internă a SRI şi Secretariatul
General nu îşi exercită corespunzător atribuţiile, iar şefii acestor structuri
nu au fost receptivi la criticile adresate in urma cercetării unor evenimente
similare.
A patra concluzie arată că, în absenţa documentelor de
informare la care se referă adresele făcute publice, nu se poate de fapt
“concluziona în legătură cu oportunitatea şi legalitatea angajării
competenţelor SRI pentru culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor
respective”.
A cincea precizează că distrugerea documentelor de informare
constituie, in sine, o faptă interzisă de Regulamentul SRI şi de legea penală.
Comisia SRI avertizează că, dacă vor apărea documentele care au fost anexate la
respectivele “note”, ancheta pe această temă se va redeschide.
Poliţie politică în
presa română
Pentru cei care au uitat, amintim şi de documentul care a
generat scandalul de poliţie politică din 2012 dintre Răzvan Belciuganu – SRI
şi Valentin Zaschievici, înmormântat cu succes de Parlament, de SRI şi de
preşedintele interimar Crin Antonescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu