Până în anul 1989 te puteai înscrie la Şcoala de maiştri de
doi ani numai după ce ai profesat în câmpul muncii o perioadă prin care te-ai
perfecţionat pentru a obţine categoria a VII-a, ba chiar speciala (a VIII-a ) .
Ce însemna asta?! Absolvenţii de liceu sau de şcoli
profesionale se puteau angaja la o oarecare intreprindere care le acorda pentru
început categoria a I-a ,cel mult a II-a ,după care profesând în muncă şi după
vechime sau alte calităţi promovau în categorii superioară. Dar asta se întâmpla în timp...
Atunci nimeni nu a devenit maistru (eventual a putut ţine
temporar locul cuiva un timp, cel cu categoria cea mai mare din echipă,în caz
că maistrul respectiv era liber sau bolnav) dacă nu a avut la activ pe lângă
alte studii şcoala de maiştri cu durata de 2 ani.Spun asta deoarece am fost
angajat atunci la I.M .M.U.M.
una dintre cele mai mari intreprinderi de profil din România.care a avut atunci
peste 5000 de angajaţi. Dar n-am auzit ca în intreprinderea respectivă să fi
ajuns maistru cineva care n-a urmat şcoala aferentă. S-a întâplat atunci că eu
având categoria a V-a în meseria mea, am dat examen pentru a primi categorie
superioară. Da am luat examenul, dar am fost eliminat sub pretext că sunt prea
tânăr pentru a fi inclus la şcoala de maiştri. Aveam “doar”31 de ani.Trebuia să
mai aştept încă 4 ani!
Azi poate deveni maistru cine doreşte, contează să aibă bani
şi cunoştinţe!
Vasile Dan MARCHIŞ

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu