Poesis - Ion Georgescu MUSCEL

Vasul întreg

Noi suntem numai cioburi,

Iisus e vas întreg –

Un vas cu limpezimi, în ascultări de Tatăl;

Surâsu-I mă-nsoreşte,

Blândeţea-I mă adumbră…

Cândva a fost în lume –

În Carte-I dau de urmă…

Răcorile trufiei sunt crivăţuri la modă

În lumea ce străbatem, în viaţa cea de probă…

Mi-e dor de-Nvăţătorul, de alfabetul milei

Aş vrea să-nvăţ iubirea de Cer, de înălţime –

Noroiul şi cu piatra le-aş da pe-un fir de-albastru

Şi-o viaţă de decenii pe-o clipă cu Iisus

Că de ar fi-ndurare să simt a Lui privire –

M-aş pierde-n veşnicii de fericire!

 Şi, de Ioan Baptistu-i mai mic ca cel mai mic,

Ce suntem noi atuncea cu mâzga de păcate?!

O, cioburi în dorire de-a fi un vas intreg –

Frânturi mai de ispravă

Sau fără de-ndreptare…

Atelier e viaţa, şi ziua o-ncercare –

Sforţare prin credinţă de-a fi de trebuinţă…

Că iată, apă bună să bei de la fântână –

Chiar şi un ciob de cană ajunge uneori…

Mai vezi, printre vitrine,cu grijă recompuse

Vase de mii de ani cu smalţuri si culoare –

Aşa puţin lipseşte să fie o splendoare!

Dar dacă-i o fărâma şi restul numai praf,

Cine mai recunoaşte potirul sau ulciorul?

O, mă trudesc să sper, ca ciob din vasul gata,

Să pot să fiu de-acela care să ţină apa!

Alergătură-i totul, splendorile-s de-o clipă,

Triumfurile vieţii – baloane de săpun!

Îmi pare că, în urmă, şi drumurile merg –

Nu suntem decât cioburi,

Iisus e vas întreg!