Poezii de ION BURNAR

Adăpostul Iarăşi facerea lumii fără de mine dobitoacele şi-au primit deja fiecare locul în staul va trebui să dau anunţ în ziare sunt îngerul căzut caut adăpost regesc deodată străzile pustii ca la ciumă s-a decretat urgent că nu există îngeri nici căzuţi nici decăzuţi deci fericire să te plimbi prin mulţime prin ordin ignorat de toţi am timp până creşte iarba din asfalt pot chiar muri şi să-nvii cu dispensă cerească nimeni nu vede nimeni văzut-a vreodată cerşetorul din colţ surâde fericit tocmai a dezlegat un rebus despre veşnicie doar clipa închisoare parşivă fără uşi din care nu pot evada decât pe dinafară În drum spre Ocoliş De mirare curajul de-a merge până-n satul vecin fără teama de-a-mbătrâni pe drum oare căţelul din preajma picioarelor nu e umbra unui Cerber anacronic cărăruia pe care merg nu e vicleană pietricica din cale o stâncă sisifică nu poţi fi bătrân decât în mintea ta îţi faci tu curaj printre lătrături sfioase călătoria s-a terminat brusc de fapt ea n-a început niciodată Leprosul vorbeşte Toată copilăria cu munţi dealuri şi câte-o cărare cu spini uneori un şarpe sfios mă-ntreabă ceva despre grădina raiului mai trec un deal un munte pe elitrele fluturelui încă un şarpe spre completarea decorului vai de copilăria ta bâzâie avionul bărzăunului vai de copilăria ta morişca morii de hârtie totul se macină toţi mă macină să nu rămână de pripas cineva pune iaduri cu clopoţei la căpătâiul unui copil din faşă. Pe malul râului Adige La apa asta nu şezurăm şi plânserăm era mai curată ca lacrima buon giorno il mondo curge de parc-ar sta pe loc deodată cu timpul peştişori de aur zbenguie privirea plictisiţi că nu le cere nimeni nimic în ea se oglindiră Cezari şi hoarde asiate fluviul castelelor duce Alpii în mare aici nu-i cum să-şi spele anatomia vandalul vandal cizma italiană vrea picioare gioconde ar mângâia duios şi ridurile frumoasei Iza nu ea-i de vină că strunele n-au zongoră îmi citeşte încrâncenarea de pe frunte valul ca şi cum fluviul Adige ar fi de vină că nu ştim să fim acasă şi când suntem acasă Nessun magior dolore Pe strada Mihai Eminescu din Veneţia bate gongul unei ipoteze amare nici briza mării nu-mi îndulceşte lacrima nici Canal Grande nu-mi statorniceşte paşii sub Podul Rialto ca sub o spânzurătoare de lux pe Via Mihai Eminescu din  Veneţia nu există nicio Via Eminescu în Veneţia poate-n Piaţa San Marco o găsesc unde vin porumbeii să-mi bată cuie în palme aud cum asudă clopotele-nverzite ale istoriei o lume-mpiedicată trece şi le tunde la zero doar în pieptul meu un pitpalac bate gongul zilei noaptea jumătate Şi-n rai există şerpi Dealul meu cu roade, pisălogii al lor deal e mai mare de povestit de ce să scap de ei pe cărări dosnice-nspre casă nimeni pe uliţă în poartă nici atât uşile vraişte odăile cu praf au plecat la munte cu oile îmi zic merele şi perele strugurii pe jos apoi senzaţia atroce că de-acum lumină-n casa asta-n veci de veci drumul înapoi la marginea satului un alai de nuntă măcar cetera uite-l pe domnu’ profesor o fată stingheră să nu-mi vadă chipul pipăi covoare pe toţi copacii pe tot aerul sub paşii mei covoarele mamei peste toate apele poduri de covoare pisălogii beţivii lăudăroşii mie-mi spui ca să scap de ei m-am trezit Descântec de trecut strada Doar în mijlocul unei nebunii poţi visa liniştit semaforul ca formă a materiei moralizatoare o îndoială trecătoare tărâmul posibilităţii un tărâm îngrozitor într-o vreme a amăgirilor universale să spui adevărul ce panoramă a decepţiilor cad porţile în locul lor Turnuri Eiffel de mucava ce-a mai rămas don oameni s-au mutat în binocluri sparte atenţie ochiul semaforul îl ţine pe roşu pe un moş stingher nimerit pe pământ de pe undeva din cer Orchestra fără somn Noaptea picotind pe-o ceteră şi zongora cu capul pe arcuş până nu vin din urmă zorii să-mi ducă visele pe sus ţine-mă de mână clipă ne-nvăţată la geamul strunelor Fraţii Petreuş colinda nu-i gătată doamnă Noapte cât Titiana-i încă printre uşi mai adă-mi dealurile-acasă pe guba lui Mitruţ Fărcaş că frig mi-e Doamne de o hoare cum munţii fără un nuntaş şi când a si şi-a si şi-a si Dumnezeu mă-mburde-n rai tot cu stele logostele dimineaţa tot dragele mele România, Grădina Maicii Domnului - În memoria Papei Ioan Paul al II-lea - A venit Bunul Dumnezeu pe pământ Maria Fecioară încă fără CUVÂNT Unde să nasc CUVÂNTUL cel mântuitor Aici grădina ta, aicea un popor Bătut în cuie zilnic, silnicul său zbor Oricâţi tâlhari de-a stânga ori de-a dreapta Nu-l clinteşte nimeni, credinţa este fapta Oricâte viituri pe-aici dacă trecură S-au dus ca „norii duşi pe şesuri” Măicuţă Vergură Aceasta-i Grădina Ghetsimani În care te primesc Aici şi îndoiala e un har ceresc Tu eşti Măicuţă, aşteptând la poartă Un fiu plecat în altă soartă Cu năframa-n colţul lacrimii apoi Sfântă Marie roagă-te pentru noi (Poem nominalizat pentru premiere, la Festivalul Mondial de poezie religioasă, Leyda, Spania, 2007) Prizonier călător Casa-n care locuiesc, drumul cel mare masa  sfiala de pe marginea drumului nici un pat mai fidel ca umbra nici o fereastră ca strunga degetelor crengile cerului drept acoperiş cât ochi ţi s-au dat nu-i cum doar pereţii propriului trup calci pe propria-ţi umbră fără să te doară neauzitele hori într-un somn ce nu ştii de începe ori se gată.  GRUPAJ DE POEZII PUBLICATE ÎN REVISTA "NORD LITERAR" PRIN GRIJA DL. SĂLUC HORVAT