Acum pricepe toată
lumea că nenorocitul ăsta de Băsescu îl are pe dracul în el? Mort – mort, dar
tot se zgîlţîie şi scoate limba la oameni. N-am văzut, în viaţa mea, un individ
mai posedat de draci decît acest marinar beţiv. Dacă e valabilă teoria că pe
Planetă nu toţi locuitorii sînt oameni, ci mai există şi reptilieni, atunci da,
Bestia Băsescu e un astfel de reptilian.
* Alcoolic e, bea pînă face pe el – în urmă cu cîteva veri,
a căzut peste nişte frapiere, la Restaurantul Hotelului
IAKI, din Mamaia; de nenumărate ori, ofiţerii SPP îl aruncau în cadă şi puneau
duşul pe el, spălîndu-l de mizeriile multiple; într-o noapte a anului 2006,
după ce s-a culcat cu Elena Udrea în boscheţii din spatele Casei Scînteii, a
pornit cu maşina spre oraş, dar a confundat pedala de frînă cu cea de
acceleraţie şi a intrat în Fîntîna Mioriţa, făcîndu-şi praf coloana, după care
a fost dus cu un avion special la o clinică din Viena, iar Nimfa din Pleşcoi
şi-a băgat mîna-n ghips.
* Turnător la
Securitate a fost încă de pe cînd era elev – ofiţerul de
Contrainformaţii se închidea cu el în dormitorul Internatului, iar golănaşul
chior îi turna pe toţi, ca să-i fie lui bine; mai tîrziu, a nenorocit familii
întregi; ameninţarea lui preferată, împotriva unor marinari care îndrăzneau să
nu se prosterneze la picioarele lui scurte şi crăcănate, de tătar, era aceasta:
„N-o să-ţi mai iasă paşaportul!”; întreaga lui carieră de rahat s-a clădit pe
statutul de turnător la
Securitate.
* Bişniţar a fost, după care s-a dat de trei ori peste cap
şi a devenit mare mafiot: înainte de decembrie 1989 vindea blugi, şlapi,
ciungă, cafea, ochelari de soare, carpete cu Răpirea din Serai etc; după
decembrie 1989 a
vîndut Flota, sau, mai bine zis, a băut-o.
* Violator a fost,
deşi acum şi-a pus, şi el, deştiul semnăturii pe acea petiţie referitoare la
violarea fetei din Vaslui; nenorocita creatură e de o neruşinare strigătoare la
cer, fiindcă el e autorul răsunătorului viol săvîrşit într-o noapte a anului
1973, împotriva tinerei Doina Renea, aşa după cum ea însăşi a mărturisit, sub
semnătură, în redacţia ziarului „Telegraf” şi mi-a spus şi mie; apoi, ciminalul
Băsescu a ameninţat-o pe acea femeie că o va omorî, ba chiar a pus doi
haidamaci să o arunce în Lacul tăbăcăriei, într-o seară a anului 1997, pe cînd
el era ministrul Transporturilor; ei, bine, de la sfîrşitul anului 2004 şi pînă
acum, victima violului (care a născut un băiat!) a dispărut fără urmă, parcă a
înghiţit-o pămîntul!
Terorist e, cum
să nu? N-a incendiat el, în 1981, în Portul Rouen (Franţa) nava pe care o
comanda? Cine l-a salvat atunci? Şefii lui din Securitate.
Aş putea să scriu
sute de pagini despre rebutul ăsta uman. Nu mi-a fost mie frică de el cînd era
în culmea puterii, făcîndu-l de rîsul lumii în istorica şedinţă a
Parlamentului, din 18 decembrie 2006, cînd se scremea, ca un căcăcios, să
demaşte comunismul – tocmai el, care fusese politruk şi trimitea telegrame lui
Nicolae Ceauşescu, dar îi mituia şi pe ştabii vremii, venind din cursă încărcat
ca un Pom de Crăciun de nu putea să deschidă nici uşa (o deschidea cu… capul!).
Născut în Zodia Satanei, acest derbedeu s-a gudurat pe lîngă stăpînii
americani, pînă cînd a devenit agent CIA, în 1998. Aşa a reuşit să cîştige, de
două ori, Primăria Generală a Capitalei şi tot de două ori Preşedinţia
României, scăpînd basma curată şi din două Referendumuri de suspendare. Toate
sforile au fost trase de stăpînii yankei ai coloniei numite România. Nu s-a
lăudat, el, cu gura lui strîmbă, că, pentru a fi salvat, l-a vizitat acasă
senatorul John McCain, împreună cu ambasadorul SUA? Pe cine, din România, au
mai vizitat ăştia acasă? Pe nimeni!
Acum, Epava
Băsescu face eforturi disperate să revină pe linia de plutire. A scăpat,
deocamdată, de puşcărie, fiindcă îşi şantajează stăpînii. Ştie destule. Asta a
făcut toată viaţa lui de sconcs: a şantajat, a ameninţat, a găsit tertipuri şi
şmecherii să scape de consecinţele nelegiuirilor sale. În acelaşi timp, a
călcat pe cadavre. A ucis oameni. Are tupeu gunoiul ăsta putrezit în alcool să
mă acuze, pe mine, că îi scriam poezii Elenei Ceauşescu? Da, i-am scris, şi
care-i problema? Pe cine a omorît femeia aia? Pe nimeni. N-are rost să
mă justific, de ce am scris ce am scris. În „preţul” acela, am putut, în anii
’80, să-i elogiez pe cei despre care nimeni nu sufla o vorbă: Regele Carol I,
Regele Ferdinand, Regina Maria, Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Aurel
C. Popovici ş.a. Mie – nu lui Băsescu – mi s-a retras din librării şi
biblioteci, în aprilie 1984, volumul „Saturnalii”, care a fost dat la topit. Eu
am scris – nu Băsescu – faimoasa telegramă de protest împotriva demolării
Bisericii Sfînta Vineri, în iunie 1987, pe care i-am convins să o semneze şi
Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Paul Anghel, Sabin Bălaşa, Doru Popovici, Ion
Lăncrănjan, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Mihai Pelin; scandalul a fost uriaş.
Eu – şi nu Băsescu – mi-am depus carnetul de membru al PCR, în iunie 1989 – pe
adresa lui Nicolae Ceauşescu, ca protest faţă de tentativa a de a fi demolată
casa de pe Str. Buzeşti, în care a locuit Eminescu, pentru ultima oară, în
Bucureşti. Eu – şi nu analfabetul Băsescu – am contribuit, decisiv, la
tipărirea unor opere fundamentale: „Marea Neagră”, de Gh. Brătianu; „1848 la
români”, de Cornelia Bodea; „Dacia Preistorică”, de Nicolae Densuşianu;
„Poesii”, de Mihai Eminescu, ediţie anastatică (fotocopiată) în care se afla şi
poezia „Doina” („De la Nistru
pîn’ la Tisa ”).
Eu – şi nu beţivanul ăsta manelist – am reintrodus în circuitul public
cîntecele naţionale „Treceţi batalioane române Carpaţii” şi „Presăraţi pe-a lor
morminte”, în spectacolul festiv dedicat împlinirii a 65 de ani de la măreaţa
zi de 1 decembrie 1918.
Şi vine acum un spermatozoid tamponat, cu nasul roşu şi
strîmb ca o puţă de berbec, cu ochii apoşi ca lăturile de peşte, şi ridică
rîtul la mine! Oh, sfîntă mare neruşinare! Ţine-ţi cocoaşa bine, Trăinică
Băşinică, fiindcă te aşteaptă vremuri grele. Pînă aici ţi-a fost. Eu îţi mănînc
coliva.
CORNELIU VADIM TUDOR
10 august 2015,
Bran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu