POESIS - Gavrilă BILAŞCU

ANTIVESTĂ

umbra strigătului meu rămas-am

plângeam pe umerii singurătății

și mă temeam că iadul

nu mă va putea scăpa de mine!

 ANTIVESTĂ

 mă va durea că te-am pierdut

cum doare pe-mpietriți neplânsul!

voi fugi de lume până când

partea ei din mine

cu tine cu tot se va rupe!

apoi voi împărți sărmanilor

tot ce mă va împiedica să sufăr

și gol mă voi înfățișa

înaintea plutonului de prieteni

înarmați cu sărăcia mea!

ANTIVESTĂ

 cad frunze

palidă sudoare

a celui nesortit să zboare

ANTIVESTĂ

 nemernic sunt

și nedemn să caut către Tine

dar auzi-mă Doamne

că durerea renașterii mi-a cuprins inima

și nu pot plânge!

ANTIVESTĂ

  (Estela)

ea era frumosă precum -

privită printre ramurile unei boli – viața

ca un munte fără vulcan

ca un fluier fără cioban

închisă în ea însăși

prin tot ce avea nelumesc

o iubeam nemernic

și legenda-mi spunea

că atunci când o voi surprinde goală

voi muri sfârtecat de-ale mele

răzvrătite poeme nescrise

ANTIVESTĂ

 Doamne ajută-mă să nu mai fiu

acum cât mai știu drumul

către Tine!

 ANTIVESTĂ

(autoportret)

bastard al temerii că sunt

din voia mea preacurvă și iubirea-Ți

ANTIVESTĂ

în mine e un fel de frig

înfășurat în multă teamă

în mine nu mai e nimic

mi-au tâlhărit nimicul

mamă!

sunt ca un chiriaș al meu

ce refuză să mai plătească

teamă și frig cerșind mereu

nimicul decent să trăiască!

ANTIVESTĂ

citindu-mi poemul nescris

salcia se smerește

iar inima albastrului

se face cât o seceră

Doamne

de-aș putea să urlu acum

plagiator al lui Ghilgameș

mi s-ar spune!

ANTIVESTĂ

 vindecă-mă Doamne că bubă sunt

crescută pe uitarea mea de tine!

 ANTIVESTĂ

frigul te mângâie pe flăcări

și ca un strigăt de copil

rostogolindu-se peste nemargini

sufletul tău postulându-și pierzarea!

ANTIVESTĂ

 apoi mi-au spus că-s spectator

al vieții mele și nopțile

mi-erau atât de albe

încât le-au răstignit

nenorociții!

ANTIVESTĂ

(autoportret)

rebegit ca o lacrimă neplânsă

de sufletu-mi nedespietrit

ANTIVESTĂ

 El se ridică ți le zise:

„Cine dintre voi este fără păcat

Să arunce cel dintâi cuj piatra…”

Apoi își smulse inima

și-o azvârli în pieptul preacurvitei!

 ANTIVESTĂ

(in extremis)

frate ia și parașuta mea

că a ta poate nu se va deschide!

ANTIVESTĂ

(Izei și CPNP)

nu te mișca

precum mașina

femeie

că doar oameni suntem

nu fiare

(de călcat)!

ANTIVESTĂ

(lui Paulo Coelho)

la subsolul adâncului

deprimat de reculul neființei tale

un Sisif atipic prăvale

lacrima pruncului!

 ANTIVESTĂ

am privit în urmă și am plâns:

Doamne ce va rămâne după mine

că eu toate cărțile

mi le-am jucat cinstit!

ANTIVESTĂ

          Aureliei

luciu de sabie cu două tăișuri

palma ta întinsă avea

chipul buzei prăpastiei

avea pragul ușii deschise

prin care am trecut

ca să te regăsesc pe tine

schijă a mea

metamorfozată în fiică

rătăcitoare

printre nemargini!

ANTIVESTĂ

      Lui Nichita Stănescu

ca un Bergson fără paleolitic

eu numai Eu am mai rămas

iar ei mă suspectau

că mă dopez cu necuvinte

necuvântându-mă mi-ai spus

„să nu te temi

dacă te vor decapita

căci tu pe mine

cu șira spinării

mă vei ține minte!

altceva nu au ce să-ți facă

decât să-ți dea

în urmărire generală stafia

ca nu cumva să fii

fără ca ei să știe

sau tu să știi

ori să-ți denigreze legal zborul

întocmindu-ți proces-verbal de prăbușire!”

 ANTIVESTĂ

 sunt de când Domnul

și-a presărat mila lui peste mine

când m-a sărat cu bunătatea Lui

 ANTIVESTĂ

 până și spiritul adâncurilor

a murit totuși la suprafață

deci

în concluzie

nuj l-am omorât eu

pentru că eu

deși am clonțul de rubin

n-am zburat niciodată

mai departe

de șanț

ANTIVESTĂ

--domnu Bilașcu ?...

agent Ulise sunt…

ați venit prea târziu!...

--mi s-a dat un răstimp asimetric…

dar eu mi-am ispășit deja

în lumea mea pedeapsa…

parcă și dumneavoastră

ați făcut parte din pluton…

dar nu ați tras…

știți…

nu țin prea bine minte…

stau prost cu rememorarea viselor…

dar sigur am încasat

cu un glonț mai puțin…

și acum

am venit să vă spun

să nu vă temeți

că nu v-am dat în gât la autopsie

pentru că eram mort!...

Notă. Poetul Gavrilă Bilaşcu împlineşte 48 de ani !

Pe 15 septembrie 1967 s-a născut poetul şi promotorul cultural al comunei Petrova – Gavrilă Bilaşcu.

A debutat în 1985 la revista “Flacăra”. A publicat volumul de poeme “Şansa învinsului” dar a apărut cu poezii şi în publicaţii ca: “Luceafărul”, Archeus, Exod, Izvoare codrene sau ziarele locale “Informaţia Zilei de Maramureş” şi “Graiul Maramureşului”.

Mai sus vă propunem un grupaj de poeme din volumul aflat în pregătire “Poezii antivestă”.

La mulţi, mulţi ani din partea boemei băimărene şi a familiei Gelu Dragoş, Gavrilă!