Originea etnică a voievozilor sau căpeteniilor
care au condus primele formaţiuni prestatale şi mai apoi statale medievale
româneşti este învăluită în mister. Mai mult, există indicii că aceştia ar fi
de origine turcică, fie cumani, bulgari sau chazari. În multe cazuri, în Europa
medievală, întemeietorii statelor feudale nu au fost autohtoni, ci o pătură
alogenă suprapusă. Este cazul Angliei medievale, condusă o bună perioadă de o
nobilime şi o regalitate franco-normandă sosite în urma cuceririi din 1066.Acelaşi exemplu este oferit de principatele
ruseşti întemeiate şi conduse de dinastii vikinge, dar şi de Ungaria medievală
al cărui apogeu economic şi militar a fost sub dinaşti de origine franceză sau
germană.Nici statele române, se pare,
nu au făcut excepţie. Vechile cronici, dar şi unii istorici români prezintă o
realitate care nu apare în manualele de istorie. Primii lideri atestaţi în
cronici ai românilor au fost, se pare, de origine turcică.
Menumorut şi Glad, un chazar şi un bulgar?! Printre primele menţiuni clare şi cu lux de
amănunte asupra organizării şi prezenţei românilor în Transilvania, este „Gesta
Hungarorum“ a secretarului (anonim cel mai probabil al) regelui Bela al
III-lea, în secolul al XII-lea. În cadrul acestei relatări, aşa cum apare şi în
manualele şcolare, întâlnim prezenţa a trei lideri ai românilor din
Transilvania. Este vorba de Menumorut, Gelu şi Glad. Dacă este clar peste ce
populaţii păstoreau cele trei căpetenii numiţi „dux“ (duci), fiind precizat
clar că era vorba de un amestec de valahi şi slavi, originea etnică a doi
dintre aceştia este învăluită în mister.
Gelu, voievodul din zona Someşului,
este clar român !
O spune şi cronicarul
Anonymus - „Gelu, un oarecare vlah“. Despre Menumorut în schimb, cronicarul
anonim, în lucrarea sa, vorbeşte că ar avea de fapt obiceiuri turcice şi
nicidecum valahe. Mai precis cronicarul anonim vorbeşte despre un Morout, care
stăpânea peste cazari, un trib turcic, şi al cărui nepot era acest Menumorut,
ce stăpânea peste Crişuri şi care avea un adevărat harem. „Ţara însă care este
între Tisa şi pădurea Igfon, ce este situată înspre Ardeal, de la fluviul Mureş
până la fluviul Someş a ocupat-o pentru sine ducele Morout, al cărui nepot a
fost numit de unguri Menumorout pentru că avea mai multe soţii şi teritoriul
său era teritoriul acesta îl locuiau nişte neamuri ce se numesc cozar“, preciza
Anonymus.
Aceste relatări duc cu gândul la o origine cazară a lui Menumorut, dar
misterul este adâncit tot de Anonymus, care spune că Menumorut îi răspunde lui
Arpad, căpetenia ungurilor, cu ”„nimă bulgărească“. Mai mult decât atât,
Anonymus, când vorbeşte de cucerirea Bihorului, peste care stăpânea Menumorut,
uită de haremul ducelui şi îi atribuie o singură soţie şi face referire şi la
faptul că Menumorut era închinat împăratului de la Constantinopol. Numele
lui Menumorut se bănuieşte că este de origine turcică, la fel ca originea sa
etnică. Cu toate acestea, nu există o concluzie clară. Duce peste românii din Transilvania cu
originea etnică incertă este Glad, un alt lider cu nume care nu este românesc.
Despre el, cronicarul ungur din secolul al XII-lea spune clar că este de la Vidin şi că este şef peste o
oaste formată din bulgari, cumani şi vlahi. Mai mult decât atât, el ocupă
teritoriul transilvan din zona Mureşului, fără a exista referinţe clare despre
originea sa. „Teritoriul care se întinde de la fluviul Mureş până la fortăreaţa
Urscia l-a ocupat un oarecare duce cu numele Glad care a ieşit cu ajutorul
cumanilor din fortăreaţa Vidin şi din a cărui urmaşi s-a născut Ohtum“, preciza
Anonymus. Însuşi numele urmaşului său,
Ohtum, are rezonanţe turcice. De aceea se bănuieşte că Glad este bulgar la
origine, după înfrângerea în faţa lui Arpad, el retrăgându-se în ţinuturi
bulgăreşti.
Alţi lideri
ai românilor amintiţi de cronicile medievale timpurii sunt căpeteniile din
Dobrogea pomenite de Ana Comnena, fiica erudită a împăratului bizantin Alexios
Comnenul. Aceasta a descris faptele tatălui său în lucrarea „Alexiada“ şi
aminteşte prezenţa lu Tatos, Seslav şi Sacea, căpetenii peste vlahii din
Dobrogea. Despre originea etnică a lui Tatos, cronicarul medieval bizantin
Zonaras spune clar că este peceneg. Ana Comnena, cea care a scris despre Tatos,
Seslav si Sacea.
Istoricul Constantin Giurescu spune că Seslav este clar un nume de
origine slavă, doar în cazul lui Sacea existând bănuieli că ar fi de origine
română. „Este sigur însă caracterul românesc al acestor formaţiuni? Cercetarea
pe care am întreprins-o nu ne îngăduie din nefericire să o afirmăm“, scria
Constantin C. Giurescu în „Istoria românilor“. Dacă pentru originea română a
locuitorilor din Dobrogea conduşi de cei trei lideri sunt aduse numeroase
argumente sustenabile, nu acelaşi lucru se poate spune despre originea etnică a
lui Tatos, Seslav şi Sacea. Primii
voievozi ai Ţării Româneşti, cumani? O
dispută în mediul academic şi nu numai a fost generată de originea primilor
voievozi ai Ţării Româneşti, cei care au întemeiat de fapt statul medieval
românesc la sud de Carpaţi. Este vorba de Basarab I şi Tihomir, tatăl său.
Istoricul Neagu Djuvara, aducând numerose dovezi, printre care şi izvoare
scrise în lucrările sale, susţine în cartea „Thocomerius - Negru Vodă, un
voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti“ că Tihomir este la
origine cuman, adică din neamurile călăreţilor războinici de neam turcic care
au deţinut controlul o bună perioadă în zona exterioară a arcului carpatic.
Neagu Djuvara îl asimilează pe legendarul
Negru Vodă, căpetenia care a „descălecat“ din Făgăraş şi a întemeiat Ţara
Românească cu Tihomir, numit mai precis Thocomerius. Acest Thocomerius numit
legendar şi Negru Vodă ar fi avut origine cumană şi a fost tatăl lui Basarab I
cum arată şi un document de la curtea maghiară. „Pornind oastea noastră strânsă
prin porunca regală, am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului
nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab,
schismaticul, fiul lui Thocomerius“, se arată într-un document al cancelariei
maghiare din timpul lui Carol Robert de Anjou întocmit în anul 1332, adică la
doi ani după dezastrul de la Posada. Totodată istoricul român arată că numele
lui Thocomerius ar însemna în limba cumană „Toq-tamir“ adică „fier călit“. Basarab I, fiul lui Tihomir bănuit a fi de
origine cumană.
Se bănuieşte totodată că descendenţa sa este mai complexă fiind
cumano-tătară, Tihomir, tatăl lui Basarab, fiind un fiu al lui Monke Temur,
hanul Hoardei de Aur, urmaş al lui Ghenghis Han. Aşa s-ar explica apropierea de
regele ungur cu sânge cuman Ladislau Cumanul şi trecerea facilă prin ţinuturile
tătărăşti şi cumane, apoi prin Făgăraş în Ţara Românească. Ipoteza aceasta a fost combătută de o altă
serie de istorici, fiind făcute chiar şi teste ADN de către un colectiv
patronat de Academia Română şi Centrul de Studii Transilvane. Mai precis au
fost prelevate şi analizate probe ADN de la defunctul din mormântul 10 de la Sfântul Nicolae
din Curtea de Argeş bănuit a fi Vlaicu Vodă, un nepot al lui Basarab I. Testele
ADN ar fi demonstrat că nu ar avea origine cumană. Cu toate acestea, misterul
originii etnice al lui Tihomir rămâne neelucidat. De ce lideri cumani sau bulgari? Majoritatea speciliştilor arată că
teritoriul Principatelor Române a fost ocupat în timpul Evului Mediu timpuriu
de o sumedenie de popoare migratoare. A fost sub stăpânirea, nu efectivă
bineînţeles, mai mult în sfera de influeţă a cumanilor, pecenegilor şi
bulgarilor. Aşa cum arată şi Constantin C. Giurescu, stăpânirea cumanilor şi
pecenegilor în zonă a durat în jur de 300 de ani. Este posibil ca pături conducătoare, din
cadrul acestor populaţii cu putere militară superioară, să fi fost acceptate de
autohtonii români pentru a fi protejaţi de alte tendinţe expansioniste. Mai
mult decât atât, pătura conducătoare turcică era deja sedentarizată şi în
majoritatea cazurilor creştinată.
de Cosmin Zamfirache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu