Că viaţa-i scurtă ştim şi noi,
românii condamnaţi la somnolenţă
prin vrerea unui orb destin
şi-a ticăloşilor cu ştaif demenţă.
Demenţa de-a fura cu sacii
din tot mai firavul buget –
un ritual atotpolitic
ce-ngroapă ţara-ncet, încet.
Un sfert de veac s-a tot furat
şi se mai fură fără teamă,
dovadă că ni-s legile făcute
de-aleşi cu hoţii de o seamă.
Se fură mai ceva ca-n codru,
după ce codrii s-au cam dus;
dar una-s micii ciorditori,
cu totul alta leprele de sus:
Lichelele de jos şutesc
(cu legile înduşmăniţi)
ca traiul mizerabil să şi-l ducă
pân’ vor fi-n temniţi omeniţi,
pe când – cu legile în mână –
aleşii fură milioane,
pe veci pierdute pentru ţară
de-un vajnic Cod penal cu toane.
Ba şi mai şi, îşi rostuiesc
cu bani o scurtă-ntemniţare,
captivi să fie-apoi o viaţă
în cuşca faptelor acuzatoare.
N-admit să piardă nicio clipă
din viaţa lor nelegiuită
şi prea puţin se sinchisesc
că România-i vlăguită,
c-adică într-un sfert de veac
necinstea a ajuns în frunte,
iar cinstea stă să-şi deie duhul
sub al nesocotinţei munte.
Tocmai de-aceea ţara noastră
e
bipolară-n toate cele:
Un bine în recul de-o parte,
dincolo zelul întru rele...
*
Şi iată că-n aceste zile
(un lucru greu de-anticipat),
Ilici, pentru mineriade,
să dea socoată-a fost chemat.
Nu-i rău, vor spune poate unii,
că-n fine legea-i aplicată –
mai bine mai târziu decât
să nu se-aplice niciodată!
Aşa e, şi cu toate astea
pace nu-mi dă o întrebare:
Chiar trebuiau atâţia ani
pentru corecta încadrare,
când faptele sunt grăitoare
în grozăvia lor finală,
iar martori mii şi-nregistrări
fac din dosar treabă banală?
Fiind, dar, totul la vedere,
tărăgăneala-i lucrătură –
justiţia „independentă”
n-avea-n vedere fapte, ci pe om
şi-a lui politică postură.
Au demarat acuma cazul
împinşi de jenă de la spate
şi de dorinţa
să-şi etaleze-independenţa,
c-oleacă de mai zăboveau
- taman ca-n cazul Vişinescu –
ia-l de-unde nu-i pe Iliescu...
Şi ce pedeapsă pot să-i dea
(la opt decenii şi jumate)
să-şi ispăşească vina toată
pentru tot răul făptuit
românilor şi ţării laolaltă,
iar juzii democraţi să pară
că nu fac omenia de ocară?!
Sighetu Marmaţiei,
George PETROVAI
24 oct. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu