Profesorii de limba română trăiesc zile grele.
Aud pe stradă, la televizor, peste tot şi din ce în ce mai des o limbă română
chinuită. Din grabă, din neştiinţă, din obiceiul de a lua informaţiile şi
modelele mai mult de la televizor facem greşeli de care uneori ne dăm seama,
alteori nu. Profesorul Victor Iacobescu, profesor la Colegiul Naţional
„Radu Greceanu“ din Slatina, a realizat un top al celor mai frecvente greşeli,
primele 10 la care s-a gândit când i-am lansat provocarea.
1. Virgulă între subiect şi predicat
Exemplu greşit:
Părinţii şi profesorii, ar trebui să comunice în permanenţă. Greşeala este
făcută deoarece există tendinţa de a accentua rolul celui celor care contribuie
la realizarea acţiunii.
2. Acordul greşit
Exemplu corect: Fata ale cărei cărţi erau pe masă este foarte frumoasă. Uneori
se face acordul „la întâmplare”. Totuşi, există o regulă simplă, numită
„acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărţi), iar cărui/cărei/căror
se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieţii/fetele).
3. Paronimia greşită
Paronimele pot produce adesea
confuzii şi zâmbete. Complement/ Compliment Exemplu greşit: Băiatul acela mi-a
făcut un complement. Exemplu
corect: Băiatul mi-a făcut un compliment. Complementul este o parte secundară
de propoziţie.
4. Pronumele de întărire este folosit de foarte multe ori greşit
Exemplu greşit: „Am stat de vorbă cu mine însuşi, apoi am ales să mă
transfer la altă echipă“, spunea un fotbalist în urmă cu aproape 3 ani. (Formele
corecte: masculin - eu însumi, tu însuţi, el însuşi, noi înşine, voi înşivă, ei
înşişi; feminin - eu însămi, tu însăţi, ea însăşi, noi însene, voi însevă, ele
înseşi (însele))
5. Regula numeralului în privinţa orei
Ora „unu”/„douăzeci şi unu” Numerale
masculine aflate pe lângă un substantiv feminin moştenesc forma iniţială a
felului cum era exprimat timpul, ”un ceas după miezul zilei/nopţii” – ”ceasul
unu”, iar prin rostire prescurtată, ”unu” . Apoi, forma de masculin, deja
impusă, s-a păstrat şi pe lângă femininul oră: ”ora unu”. În schimb, în cazurile
”ora două/douăsprezece/douăzeci şi două”, s-a impus forma de feminin, care este
şi cea de neutru plural: ”două ceasuri după miezul zilei/nopţii.” Deci nu se poate spune ”ora doisprezece”,
atâta timp cât nu se spune niciodată „ora doi”!
6.
„A
face” la imperativ
Imperativul negativ, persoana a II-a
singular, se formează cu infinitivul verbului: Exemplu - nu mânca!, nu vorbi!,
nu pleca!. Corect: „nu face!“.
7. Fortuit/ forţat.
Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forţat”. Exemplu
greşit - A fost fortuit să-şi facă temele. Exemplu corect - Unele descoperiri
geografice au fost făcute fortuit.
8.
Scrierea greşită a verbelor la modul
condiţional optativ timpul prezent
Exemplu greşit - Aş venii şi eu la film. Cât am putut dormii! Exemplu
corect: Aş veni şi eu la film. Cât am putut dormi! În primul caz, verbul este
la modul condiţional-optativ, care se construieşte întotdeauna cu forma de
infinitiv a verbului. În al
doilea caz verbul este la modul
infinitiv. Formele „eu venii“, „eu dormii“ sunt valabile pentru perfectul
simplu.
9. A merita/ a se merita
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui „a merita” au apărut, probabil, prin contaminare cu
construcţiile similare de tipul nu se obişnuieşte, nu se justifică. Exemplu
greşit: Nu se merită să aştepţi marea iubire. Exemplu corect: Nu merită să aştepţi marea iubire.
10. Doar/ Decât
Ca adverbe restrictive, în construcţii afirmative se folosesc ”numai” sau
”doar”, iar în construcţii negative se foloseşte ”decât”. Exemplu greşit - Am
decât doi lei. Exemplu corect - Am doar doi lei la mine. N-am decât doi lei la
mine.
Alina MITRAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu