PENTRU SPIRITUALITATEA “ŢĂRII CODRULUI”- PROFESORUL TRAIAN RUS

   Schiţă de portret

De mai bine de 5 decenii - o jumătate de  veac reprezintă realmente un timp istoric - aproape nimic ce ţine de istoria, etnografia, folclorul şi o bună bucată de vreme, de învăţământul din ţinutul Codrului, nu se poate despărţi de numele dascălului şi cărturarului Traian Rus.

Codrean prin naştere (n.1 aug.1954 la Chelinţa) la absolvirea Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, facultatea de istorie, în 1970, a ales profesia de dascăl la Şcoala din Oarţa de Sus şi în această pitorească aşezare de sub Culmea Măgurii a rămas până astăzi pentru că l-au cucerit prin omenie,demnitate,dragoste de învăţătură, orţenii şi pentru că tot aici şi-a găsit aleasa inimii pentru toată viaţa.

Mai Mult, mult mai mult decât peformanţele confirmate de către foştii săi elevi - peste 100 de absolvenţi ai universităţilor, între care se remarcă “produsul de vârf” al şcolii, Î.P.S.Andrei mitropolitul Clujului - personalitatea lui Traian se afirmă viguros în domeniul identificării şi salvării prin săpături de specialitate, efectuate de către arheologii Muzeului Judeţean Maramureş dr.Carol Kocso  şi Georgeta Iuga.Este vorba de o întreagă serie de “situri”arheologice reperate prin elevii săi sau prin localnici,datând din epoca pietrei, epoca bronzului, perioada daco-romană,toate de o valoare fundamentală pentru trecutul acestei comunităţi, a zonei precum şi pentru marea istorie naţională, ba poate şi a Europei.

Unele vestigii descoperite în diverse locuri de pe hotarul Oarţei-la Toagu Nemţilor,la Valea Unghiului,pe Măgură la Viile Botii - reprezintă un preţios material de patrimoniu istoric pentru Muzeul din Baia Mare datând din urmă cu 3 - 4000 de ani! Ele provin din mari depozite de unelte, arme şi podoabe din epoca bonzului,de la o uriaşă necropolă ce numără nu mai puţin de 33 de “turnuli”(morminte-movilă cu diametrul de 50 m.şi înălţimea de peste 8 metri care prin masivitate, dar păstrând proporţiile te duc cu gândul la piramidele faraonice din Egipt, înălţate cu mult efort de comunitatea locală pentru a servi ca loc de veci pentru importanţi conducători din zonă) dar şi din cea mai spectaculoasă aşezare din epoca bronzului-originalul sanctuar de la Ghiile Botii, cu destinaţia certă de centru religios al comunităţilor umane din zonă, loc de desfăşurare a ceremoniilor religioase, de depunere a ofrandelor, ritualuri ce izvorau din credinţe religioase greu de reconstituit.

O descoperire mumismatică pe de-a întregul fulminantă, nu doar pentru istoria locală ci pentru Istoria poporului român este cea reperată în anul 1985 pe locul numit “Ogrăzi”. Este vorba de un bogat tezaur de monede romane (denari de agint în număr de 303 bucăţi) datând din perioada 55 î,Hr, până în anul 171 d.Hr. Valoarea istorică de excepţie a acestui tezaur monetar stă în aceea că se adevereşte prin puterea unui argument indubitabil existenţa unor relaţii între populaţia din Provincia Romană Dacia, ale cărei hotare se întindeau spre nord până la castrul şi municipiul Porrolissum (azi pe hotarul localităţii Moigrad lângă Zalău) şi comunităţile dacilor liberi din zonă. Menţionăm în trecere cele trei ipoteze formulate de către specialişti asupra acestei surprinzătoare descoperiri; tezaurul a putut fi acumulat de vreun localnic sau de întreaga comunitate de aici în urma schimburilor comerciale cu romanii, a putut fi o pradă capturată în urma unei expediţii de jaf a dacilor liberi,sau nu poate fi exclusă nici posibilitatea unor subsidii (stimulente băneşti) pe care romanii să le fi acordat dacilor liberi în schimbul liniştii la graniţe.

Dar orizontul de preocupări şi competente implicări ale distinsului profesor nu au rămas cantonate doar în punerea în valoare a patrimoniului istoric. În ultimii ani de carieră didactică şi mai cu seamă după pensionare, o dăruire cu totul admirabilă s-a dovedit îndreptarea interesului său spre civilizaţia şi spiritualitatea tradiţională a comunei Oarţa şi a zonei Codrului.Şi pas cu pas cu migală şi pricepere, cu ajutorul elevilor şi cu sprijinul unor  localnici a început să colinde gospodăriile orţenilor,să scotocească prin şuri,lăzi de zestre şi lădoaie,prin podurile caselor adunând preţioase obiecte etnografice, pe care într-o primă fază le-a aşezat într-o expoziţie şcolară. A sosit şi momentul împlinirii unui vis foarte drag sufletului său - inaugurarea în 21 aprilie 2012 a Muzeului etnografic din Ţara Codrului, într-o gospodărie ţărănească amenajată în acest scop.

De atunci de la momentul solemn al sfinţirii casei-muzeu de către Î.P.S.Andrei, fiu al Oarţei şi până în prezent de repetate ori s-a ocupat de organizarea unor manifestări folclorice-şezători,danţul la şură, spectacole-culminând în această vară cu o “clacă la seceriş” la o holdă de secară din hotarul satului şi cu punerea în scenă a unui obicei pierdut-“Cununa Secerişului.”

În ultimii ani, nu a fost nici pe departe leneş şi în mânuirea condeiului: în anul 2001 a surprins prin editarea primului studiu monografic ”O vatră de istorie la poalele Codrului”, studiu întemeiat pe o temeinică documentare.Sunt de asemenea,valori publicistice şi editarea celor două volume sub genericul “Povestiri din Ţara Codrului”,veritabile crâmpeie de creaţii populare,dar şi portrete ale unor personalităţi ale Oarţei şi ale zonei.

Îmi opresc aici pana de scris convins că aceste succinte punctări asupra realizărilor d-lui profesor Traian Rus sunt de ajuns pentru a contura complexitatea preocupărilor unei adevărate personalităţi din *Ţara Codrului*în spaţiul spiritualităţii româneşti de aici.

                                                                  EMIL DOMUŢA