Când spunem “sat” gândim: pitoresc,
tradiţional, natural.
Când vizităm satele maramureşene căutăm
aceste atribute, cu atât mai mult cu cât faima care încă le mai însoţeşte este
mare, iar bisericile de lemn - declarate toate monumente de arhitectură - rămân
chezaş al frumuseţii apuse.
Fenomenul auto-mutilării satelor
maramureşene nu este nou, a apărut după 1989, odată cu democraţia ce a fost
percepută ca descătuşare din chingile comunismului şi eliberea totală de norme
şi implicit de legi.
După atâţia ani, revenirea la respectarea
regulilor este foarte dureroasă dar absolut necesară pentru sănatatea fizică şi spirituală a
satelor maramureşene. Acest proces trebuia demarat de mult, dar faptul că nu a
fost făcut la timp nu înseamnă că trebuie abandonat.
Arhitecţii maramureşeni au început să
tragă semnale de alarmă începând cu anul 2008 prin acţiuni de sensibilizare a
locuitorilor din mediul rural asupra importanţei conservării specificului local
în arhitectură, explicând că respectarea principiilor arhitecturii tradiţionale
nu contrazice modernitatea şi confortul în modul de trai.
Satul maramureşan merită o evoluţie mai
bună decât cea în care s-a angajat acum 25 de ani. Trasând azi o linie “zero”
îndărătul căreia nu mai privim în căutarea vinovaţilor, ne îndreptăm privirile
spre viitor şi căutam modalităţi prin
care atât comunitatea locală cât şi organizaţiile şi instituţiile implicate ar
putea acţiona.
Am identificat două direcţii de acţiune,
în baza unor întrebări simple :
1. Ce facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?
2. Cum
construim în continuare ?
1. Ce
facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?
Primul
pas este oprirea demolărilor caselor tradiţionale prin intensificarea
controlului în mediul rural şi sancţionarea responsabililor din sistemul de
stat care permit distrugerea patrimoniului aflat în administrare proprie.
Menţionăm că nici o construcţie – fie ea în proprietate privată sau în
proprietatea statului – nu poate fi demolată fără Autorizaţie de Demolare.
Al
doilea pas este conservarea construcţiilor tradiţionale păstrate. Pentru a
putea face acest pas este necesară o acţiune urgentă de inventariere a tuturor
obiectivelor de patrimoniu material existente în acest moment, urmată de analiza
lor, pentru a vedea în fiecare localitate care este stadiul real de păstrare a
patrimoniului, pentru a marca acel punct “zero” de la care pornesc în
continuare strategiile necesare. Aceasta acţiune este posibilă prin implicarea
autorităţilor judeţene şi locale în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din
România (O.A.R.). Pot fi de asemenea implicaţi specialişti ai muzeelor
etnografice, oameni de cultură locali, O.N.G.-uri, instituţii de învăţământ
superior de specialitate, etc.
Cu
ajutorul autorităţilor judeţene şi locale este necesar a se găsi modalităţi
prin care obiectivele identificate să capete un statut special, care să
limiteze dispariţia în continuare a acestora, prin Hotărâri ale consiliilor
locale sau judeţene, într-un sistem unitar la nivel de judeţ.
Spre
exemplu:
-
facilităţi fiscale pentru proprietari,
-
modalităţi speciale de analiză în cazul în care se solicită desfiinţarea lor,
prin solicitarea unor avize din partea unor comisii înfiinţate în acest scop,
în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) ,
-
posibilitatea comunităţii de a avea drept de preempţiune la achiziţionare în
cazul punerii în vânzare.
O altă
acţiune sensibilă este definirea PATRIMONIULUI în regulamentele locale de
urbanism şi în legislaţia specifică, astfel încât să înceteze practica de a
considera PATRIMONIU doar monumentele istorice.
2.
Pentru a raspunde la cea de-a doua întrebare “Cum construim în continuare ?”
este necesar să urmărim respectarea legislaţiei în construcţii şi respectarea
elementelor reprezentative ale arhitecturii tradiţionale la construcţiile noi.
În
decursul timpului am identificat disfunctionalităţi grave în procedura de
Autorizare a Construcţiilor. Enumerăm cele cu impact major :
- în
faza eliberării Certificatului de Urbanism, autorităţile locale nu informează
Beneficiarul cu privire la regulamentele impuse prin Planul Urbanistic General
al localităţii (P.U.G.) şi implicit din
Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.); nu solicită luarea în evidenţă a
Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) conform H.G. 932/2010.
De multe ori construcţia este ridicată, etapa de proiectare se desfăşoară mai
mult ca o “punere în legalitate”;
- în
faza de elaborare a Proiectului, Beneficiarii preferă să nu lucreze cu
Arhitect, ci angajează pentru întocmirea Documentatiei Tehnice pentru
Autorizatia de Consturire (D.T.A.C.) diferite categorii de proiectanţi cu altă
pregătire decât cea de arhitect. Astfel, un procent foarte mare – cca. 80% -
din documentaţile care obţin Autorizaţie de Consturire nu sunt întocmite de
arhitect, ceea ce contravine legislatiei şi conduce la nerespectarea normelor
de proiectare specifice şi ale celor impuse prin Planul Urbanistic General al
localitatii (P.U.G.) şi prin Regulamentul
Local de Urbanism (R.L.U.);
- în
etapa obţinerii avizelor cerute prin Certificatul de Urbanism, Beneficiarul şi
proiectantul de altă specialitate decât cea de arhitect confundă luarea în
evidenţă a Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România O.A.R, cu o
verificare “de arhitectură”, ceea ce contravine legii;
- în
etapa eliberării Autorizaţiei de Construire, autoritatea locală nu verifică
încadrarea în prescripţiile prin Planul Urbanistic General al localităţii
(P.U.G.) şi Regulamentul Local de
Urbanism (R.L.U.), nu verifică existenţa Dovezii de luare în evidenţă la
Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) şi nu virează taxa de timbru către
O.A.R.;
- în
etapa construirii obiectivului nu se respectă Proiectul autorizat iar abaterile
nu se fac pe bază de Dispoziţie de Şantier conform legislaţiei. În proporţie de
aproape 100% putem afirma că proiectanţii ce nu sunt arhitecţi nu se implică în
urmărirea lucrărilor pe şantier şi nici în respectarea proiectului, aceasta
etapă fiind o misiune extrem de importantă a arhitectului, în urma căreia
rezultă construcţii ce “mobilează” şi dau imaginea spaţiului public al satelor
pentru zeci de ani;
-
recepţia lucrării cu participarea reprezentantului administraţiei publice care
verifică respectarea Documentaţiei Tehnice pentru Autorizaţia de Consturire
(D.T.A.C.) este o etapă omisa de obicei.
Este
important ca aceste disfunctionalităţi în procedura de Autorizare a
Construcţiilor să fie rectificate pentru că doar astfel se vor putea implementa
acele măsuri cu caracter specific local ce vor conduce la o imagine a satului
maramureşan, bazată pe respectarea arhitecturii tradiţionale.
Pentru
aceasta, masura cea mai rapidă este instituirea unui set de reguli pentru
păstrarea specificului local, care sa fie însuşite de autorităţile locale şi
judeţene şi apoi aplicate cu stricteţe. Elaborarea unui astfel de regulament
trebuie să fie iniţiată de autoritatea locală urmând ca acesta să fie aprobat
prin Hotărâri ale Consiliilor Locale. Aplicarea setului de reguli va fi
stabilită prin colaborarea între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia
Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul
de Stat în Construcţii şi Ordinul Arhitecţilor din România - filiala Nord Vest.
Fără o colaborare instituţională de bună credinţă între cei enumeraţi mai sus
nu este posibilă salvarea satului tradiţional.
O
măsură mai lentă dar mai profundă este demararea de către autoritatea locală a
Planurilor Urbanistice Zonale pentru zonele de protecţie a monumentelor
istorice şi/sau pentru noi zone în care
se mai găsesc structuri tradiţionale ce pot primi statut de protecţie. Astfel
se va delimita fondul arhitectural-urbanistic de valoare deosebită şi se vor
impune reglementări specifice detaliate în special pentru păstrarea
specificului local. Modul în care reglementările propuse prin Planurile
Urbanistice Zonale (P.U.Z.) vor fi aplicate va fi stabilit prin aceeaşi
colaborare între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul de Stat în Construcţii
şi Ordinul Arhitecţilor din România - filiala Nord Vest.
Atragem
atenţia încă o dată asupra importanţei respectării HG 932/2010 cu privire la
Luarea în evidenţă la O.A.R., care ar putea conduce la creşterea calităţii
proiectelor autorizate. La ora actuală majoritatea sunt întocmite de persoane
neavizate care elaborează proiecte superficiale, aducând deservicii atât
peisajului construit în satele maramureşene cât şi breslei arhitecţilor.
arh. Stefan Paskucz, presedinte O.A.R. filiala Nord Vest,
arh. Alexandru Baban, vicepresedinte O.A.R. filiala Nord
Vest,
arh. Laura Zaharia, membru in Grupul de Lucru RURAL –
O.A.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu