Să tot fii șparlamentar!
Democrația
fără Parlament e ca nunta fără lăutari. Cu atât mai mult într-o democrație
originală ca a noastră, unde legile sunt făcute ca Șparlamentul să confirme cu
vârf și îndesat spusa lui Lomonosov adaptată la politică: „În societatea
românească postdecembristă cam toți pierd ca tot mai puțini să câștige, căci
rolul statului aflat la cheremul tâlharilor interni și externi este acela de-a
transforma dezordinea în haos total”.
Iată
cea mai elocventă dovadă că la noi lucrurile stau în acest chip anapoda: Cu
toate că într-un sfert de veac de amarnică democrație iliesciano-originală,
populația României a scăzut cu mai bine de patru milioane prin genocidul
avorturilor legalizate și al expatrierii, legea electorală este atât de prost
concepută și cu atâta sfințenie (sic!) aplicată, încât Șparlamentul rămâne la
fel de înfloritor și dăunător pentru omul de rând ca în vremurile de aur ale
începutului său postdecembrist.
Vasăzică
mergem înainte tot într-o veselie cu hoarda celor 588 de nelegiuți mari și mici
(România muribundă și absurdă își permite cu 50 de șparlamentari mai mulți
decât totalul congresmenilor americani!), deși în anul 2009, în cadrul unui
referendum ignorat de megarăufăcătorii cu putere decizională, românii au optat
pentru varianta cu maximum 300 de aflători în treabă și deși – cum spuneam mai
sus – noua stare (numerică) a națiunii impune cu stringență acest lucru.
Iar
respectiva ajustare/diminuare a forului legislativ suprem al țării ar atrage
după sine reducerea proporțională, adică la aproape jumătate, a numărului de
membri din consiliile județene, municipale, orășenești și comunale, fapt din
care ar decurge următoarele două avantaje pentru comunități, implicit pentru țară:
1)O
apreciabilă economie la buget (spre deosebire de Elveția, Suedia și alte țări
mult mai prospere ca România, unde activitatea de consilier este voluntară, la
noi consilierii sunt plătiți după rang – indemnizația unui consilier județean
este mai consistentă decât a unui confrate municipal);
2)Într-o
asemenea alcătuire, ședințele ar fi nu doar mai scurte, ci și cu mult mai
eficiente.
Dar
iată o listă luată de pe internet, din care rezultă cu suficientă claritate cât
îi costă pe bieții români huzurul unui deputat:
Indemnizație.........................4800
lei
Cazare..................................4750
lei
Diurnă
(Parlament)...............1500 lei
Diurnă (Circumscripție
electorală...1000 lei
Transport................................1900
lei
Telefon...................................90
lei
Bunuri/servicii (în
colegii)...........5000 lei
Salarii (în
colegii)...........................5000 lei
Delegații în străinătate....................675
lei
TOTAL: 24.500 lei
Numai
că această listă, întocmită după toate probabilitățile anul trecut (la rubrica
„Delegații în străinătate” apare luna octombrie), trebuie actualizată după cum
urmează:
a)Sumele,
îndeosebi cele pentru deplasări în străinătate, arată că-i vorba de un deputat
de rând, nicidecum de grangurii cu funcții;
b)2016
fiind an electoral, cheltuielile cu aleșii vor cunoaște o curbă ascendentă;
c)Cu
ajutorul tovărășesc al tehnoneghiobilor, la sfârșitul anului 2015, mai exact la
împărțirea bugetului pentru nevoile în creștere ale aleșilor, de n-a mai rămas
un sfanț pentru investiții, șparlamentarii și-au mărit strategic pensiile cu
30%. Ale celorlalți pensionari de pe aceste meleaguri au fost mărite
democratic, adică pentru nițică îndulcire a cinismului politicianist, doar cu
5%.
Așa
da, să tot fii șparlamentar!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu