Retorica ascunsului
Dintr-o zi mai
veche lucrat-a
cu viaţa şi cu
moartea şi a
crezut că are
toată nemărginirea
din faţa şi din
spatele
nostru precum
veşnicia ce
domneşte cu
perdelele înalte
de ceaţă în
paradoxul green-horns...
Până şi îngerii
eclozaţi
în fantezia
sprinţară a visului,
cu aromă de
caramele
topită pe degete,
se întreabă,
mai mult pentru
împrospătarea mirării,
cum e să meargă
pe o apă
fierbinte,
când ne măsurăm
tristeţea
în distanţe
şi când tăcerea
sună
de la un timp încolo
a stele sparte
într-o beţie
plutitoare
prin retorica
ascunsului?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu