„LIMBA
NOASTRĂ-I O COMOARĂ”
1. „Simplu fapt că în faţa Muzeului Naţional de Istorie a României a fost amplasată statuia de o
indecenţă cumplită a invadatorului şi exploatatorului Traian - ucigaşul de
daci, cel care a dus în sclavie mii dintre strămoşii noştri, a decretat zeci de
zile de petreceri la Roma ca urmare a înfrângerii dacilor, a scutit de taxe şi
impozite întreaga Romă luni întregi pentru că îşi umpluse vistieria de aurul
dacic - spune totul despre calitatea multora dintre cei care ne scriu astăzi
istoria. La fel de multe spune tăcerea lor în legătură cu distrugerea a zeci de situri arheologice. Sunt în schimb
şi oameni, istorici, arheologi, lingvişti, cu dragoste de ţară şi de meserie,
oameni care au altă percepţie asupra trecutului nostru şi pentru care dovezile
privind gradul de cultură şi civilizaţie a strămoşilor noştri, nu sunt simple
scorneli, ci adevărul unui popor care a rezultat: "POPORUL ROMÂN".
P.S. Reactivarea adevărului istoric, devine un fapt urgent care trebuie
rezolvat, şi cade pe umerii acelora care au această competenţă. Atâta timp, cât
nu facem front comun pentru istoria patriei, să nu ne mirăm că alţii care-şi
atribuie istoria noastră ne strigă în faţă: Ardealul e- pământ unguresc;
mămăligari, opincari, sărăntoci, vinituri"... Dor aceste cuvinte fraţi
români? Atunci să trecem la reconstrucţia istoriei patriei până nu ajungem ca
şi Kosovo sau mai nou Ucraina...(n.a).
Valentin Roman - "Pe
urmele Geto-Dacilor"
2. „Nu cu mult timp în urmă, câţiva
absolvenţi ai facultăţilor de istorie din cadrul universitar de stat din
Bucureşti şi Timişoara relatau fapte ale unor profesori care cenzurau pur şi
simplu orice manifestare a sentimentului patriotic, acuzându-i pe studenţii care
prezintă în mod elogios unele personalităţi sau evenimente ale istoriei noastre
de... "NAŢIONALISM".
Acest cuvânt a devenit unul cu conotaţii negative, se pare. Este rău, după
părerea unora, să-ţi iubeşti patria, să îţi respecţi strămoşii şi să cercetezi
întâmplările trecutului pentru a descoperi adevărul. A devenit aproape un păcat
să ceri să afli alte lucruri decât cele predate după pofta unora sau să fii
român în ţara ta. Mai mult decât
atât, în şcoli unii profesori susţin teza potrivit căreia poporul nostru s-a
format la sud de Dunăre şi a ajuns pe pământul de azi al României prin...
migraţie, iar acest lucru este posibil prin includerea pe listele bibliografice
adresate studenţilor a unor lucrări care aparţin unor autori maghiari, traduse
în limba română şi predate în instituţiile de stat din ţara noastră".
3.„LIMBA ROMÂNĂ" este
limba naţiei noastre; trebuie s-o onorăm
şi să priveghem la conservarea ei fiindcă ea este "vestimentul (îmbrăcămintea)
unei naţii". Ea este proprietatea noastră; Ea ne-a păstrat şi ne-a condus
prin furtunile cele grele ale timpurilor barbare şi tot numai limba leagă între
sine membrii naţiei răspândiţi sub diferite guvernări. "Limba română este una dintre cele mai
dulci şi armonioase limbi din Europa, încât cei ce se ocupă de dânsa fac
patriei un serviciu însemnător şi merită recunoştinţa noastră".
Gheorghe Asachi
(1788-1869),
cărturar
umanist, poet, scriitor roman
4. „În viaţa POPORULUI
ROMÂN" pot foarte multe să lipsească: cultura, industria, ştiinţa, arta şi
artele; dar „LIMBA NU POATE SĂ LIPSEASCĂ"; ea se naşte odată cu el, creşte şi se dezvoltă, înfloreşte şi se
vestejeşte, îmbătrâneşte şi moare odată cu poporul".
Timotei Cipariu
(1805-1887),
lingvist, filolog,
scriitor român
5. „LIMBA ROMÂNĂ” este limba maternă a poporului român. Ea este organul
prin care se conservă și se propagă tradițiunile părintești seculare din generațiune
în generațiune; căci ea este mediul prin care se țin și se strâng legăturile
din tată în fiu, între familie și seminții, între seminție și națiune... căci
ea este semnul cel mai caracteristic al unei națiuni, unica condiție
fundamentală a naționalității, căci ea este apărătoarea și scutul datinilor și
a tot ce face pe o națiune să fie.
Gavril Munteanu (sec.
XIX), publicist
6. Marele nostru drept de
a exista ca „POPOR” cu aspectul lui și însușirile lui caracteristice stă tocmai
în „LIMBA ROMÂNĂ”. Oricari ar fi fost numărul radicalelor străine în limba
noastră, poporul român a creat o limbă, n-a rămas la un dialect. El a supus la
legile geniului lui romantic tot ce a fost străin, a topit tot, a vivicat tot și
a scos o limbă cu legile, cu subțiimile, cu energia și cu fizionomia ei. Iaca
opera maselor, a sărăcimei, a poporului, iar nu a cutărei clase bogate sau a
cutărui grup de învățați...”.
Barbu Ștefănescu
Delavrancea (1858-1918),
scriitor, dramaturg,
orator, critic român
7. „LIMBA ROMÂNĂ”... este
ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului
nostru, ea este cea mai scumpă moștenire a strămoșilor care au lucrat, generație
de generație, la elaborarea acestui product sufletesc. Fiecare dintre noi care
vorbim această limbă avem nu numai dreptul, dar și datoria de a iubi, înainte
de toate, poporul a căruia este această limbă și această amintire istorică”.
Nicolae Iorga (1871-1940)
8. „Avem o singură ISTORIE, un singur EMINESCU, o singură DUNĂRE, și un
singur DUMNEZEU. Avem o singură PATRIE, și ea se cheamă LIMBA ROMÂNĂ”. „Ar fi
un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i
frontierele despărțitoare. De POPORUL ROMÂN depinde pe unde vor trece mâine
granițele U.E.: pe râul Prut sau pe dincolo de Nistru. Este o misiune a
istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru și pe deplin responsabil!
Să ne regăsim mai întâi în ROMÂNIA, iar împreună cu ea - și-n UNIUNEA
EUROPEANĂ. E unica noastră șansă. Așa să ne ajute Dumnezeu”.
Nicolae
Dabija (1948 - ),scriitor, istoric literar, om politic, patriot unionist
basarabean
A selectat și consemnat Olimpia Mureșan - membră
a Ligii Scriitorilor Români-Filiala Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu