Editorialul lui George PETROVAI

Cu lideri grei de nesimțire,

politica-i batjocorire

            Cum să se îndrepte starea de lucruri din România, când politruci erijați în cârmuitori o batjocoresc necontenit și-i sfidează în văzul lumii pe alegători? Au trecut, iată, 26 de ani de la Decembriadă și grosul românilor aduși la sapă de lemn încă mai speră că poate-poate binele în fașă va poposi și pe aceste meleaguri după viitoarele alegeri, deși – cu excepția membrilor unor partide mai mult sau mai puțin nocive – cam tot omul se simte îndemnat de drăcușorul derutei să-și pună tot mai des faimoasa întrebarea caragialescă: „Bine, bine, da’ eu cu acuma cu cine votez?”...

            Mă rog, câte bordeie, atâtea obiceiuri ale minciunii, ipocriziei și demagogiei, toate vizând același scop antiromânesc: câștigarea cu orice preț a puterii prin dezastruoasa componentă cantitativă a votului, după care ține-te trai pe vătrai.

            Câți dintre politrucii zilelor noastre „’Nalți în stat și mici la sfat” au habar de spusa lui Alexandru Vaida Voevod: „Am intrat bogat în politică și am ieșit sărac”? Adică politica să nu mai fie o vacă de muls pentru toți neisprăviții, ci o activitate pusă în slujba țării care te-a născut și a concetățenilor care te fac responsabil de votul acordat, o activitate neaducătoare de deșertăciuni materiale atunci când mulțumirea ta sufletească rezultă la scară istorică din sporul de mulțumire fizică și moral-spirituală a celor pe care înțelegi să-i slujești cu un devotament gata în orice clipă de sacrificiu.

            Când astfel vor gândi și-n acest spirit vor acționa măcar o mână dintre aleșii din această țară, de-abia atunci se va putea spune că s-a instaurat normalitatea și că democrația a coborât din dicționare pe pământul românesc: cu primari care la sfârșitul mandatului să-și ceară scuze de la membrii comunităților pentru nereușite și neîmpliniri (la noi este considerat primar bun acela care pe lângă furtișaguri mai face câte ceva din cele multe promise în campania electorală); cu consilieri care, donându-și indemnizațiile unui azil sau spital, să facă dovada concretă că nu avantajele materiale directe și indirecte i-au îndemnat să candideze (câți dintre ei au tragere de inimă pentru așa ceva, când este arhiștiută consistenta șpagă percepută de la viitorii catindați?!), ci sincera dorință cetățenească de a contribui cu o câtime financiară și o apreciabilă pildă la ridicarea localității; cu miniștri și parlamentari într-atât de omenoși, modești și bine intenționați, încât prioritatea mandatului lor să fie cu adevărat binele general, lucru realizabil inclusiv prin exemplul oferit: economii pretutindeni, mai ales în instituțiile centrale ale statului, și măsuri la vedere pentru reducerea progresivă a catastrofalului decalaj (de peste 20 la 1) dintre veniturile nesimțite și cele supraoropsite, nicidecum prin sfidătoare manevre derulate de aleși în sens invers, spre folosul lor și al ciracilor; cu lideri de partid de teapa lui Liviu Dragnea, care să devină amintiri de mare rușine pentru întreaga clasă politică; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, cu președinți de țară care să se ridice deasupra foștilor președinți de ceapeuri și prin prestație, nu numai prin ifose și cheltuieli.

            Sighetu Marmației,                                             

               30 aprilie 2016