Albert
Einstein-( 1879-1955)-în nenumărate rănduri își exprima credința în
supranatural, numit DUMNEZEU:iată
mărturia despre existența lui Dumnezeu în dialogul imaginar dintre el și profesorul
lui:
PROF.-Am să vă dovedesc....A creat Dumnezeu tot ce
există?
E.-Da, desigur.
P.-Dacă Dumnezeu a creat tot ce există, înseamnă că atunci a creat și RĂUL, NU-I AȘA?
Înseamnă că Dumnezeu e rău!
E.-Mă scuzați,
dle.prof.-Frigul există?
P.-Ce întrebare mai e și asta?
-Nu ți-a fost frig niciodată?
E.-Frigul nu există! Conform legilor fizicii, frigul este absența căldurii.
E-.Î ntunericul există?
P.-Bineînțeles!
E.-Nici întunericul nu există, el este de fapt absența
luminii. Putem studia lumina, nu întunericul!
-Răul este precum frigul și întunericul.
Răul este consecința lipsei dragostei lui Dumnezeu din
noi!
Deci nu a creat
Dumnezeu răul!
„Religia,
arta și știința sunt ramuri ale aceluiași copac. Ele au drept
scop înnobilarea ființei umane, ridicând-o din sfera limitată a existenței
fizice și călăuzind-o spre libertate.”
Albert
Einstein
„Religia mea este
simplă, nu este nevoie de temple, nici de o filozofie complicată, ci mintea și inima ta sunt templul, toată teologia se rezumă la simpla BUNĂTATE.”
Dalai
Lama XIV
„Ciudată este
situația noastră aici pe pământ. Fiecare venim pentru o scurtă vizită, neștiind
de ce, totuși părând a tinde către un
scop divin.”
A. Einstein
„Dacă tot crezi în
Dumnezeu, ce nevoie ai de intermediari
între tine și El? Nu poți să-I mărturisești direct păcatele pe care crezi că le
ai și să te căiești cu ele în fața Lui?”
Ileana
Vulpescu – în „De-amor, de amar, de inimă albastră”
„Există două feluri
de semeni: cei care îi spun lui Dumnezeu: „Facă-se voia Ta!” și cei cărora
Dumnezeu le spune: „Bine, acționează
după cum crezi!”
C.S.
Lewis
„Nu pricep de ce
refuzi să crezi în Dumnezeu, când e imposibil să crezi în oameni? Balzac în” Istoria celor treisprezece „Ducesa
de Langeais”
Nu poți să crezi în Dumnezeu, până nu crezi în tine însuți!”
Swami
Viveckananda
„Credința nu-i să
crezi că Dumnezeu există, ci mai ales, să crezi că tu exiști pentru Dumnezeu.”
Definiție
dată de Georgette Blaquere
„Greșelile născute
din iubire de Patrie le iartă și Dumnezeu din Cer.”
B.P.Hașdeu
„Important nu e să-L
găsești pe Dumnezeu – chiar crezând în El, ci să-L cauți. În clipa în care îți spui că
L-ai găsit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.”
Octavian
Paler
„Spiritul lui
Dumnezeu nu este ceva deasupra noastră. Se află în RAI, pe PĂMÂNT și în
INTERIORUL NOSTRU.”
Morihei
Ueshiba
„DOAMNE, o singură
rugăciune am., să nu mă lași niciodată
să fiu mulțumit de mine însumi!”
Lucian
Blaga
„Poți vedea orașe
fără apărare, fără legi, fără bariere- dar un popor fără Dumnezeu, fără
rugăciune și practici religioase n-a văzut nimeni! ”
Plutarh
(46-125d. Hr)
„Natura ne-a format,
păcatul ne-a deformat, școala ne-a informat, societatea ne-a reformat, dar numai Christos
ne-a transformat:
- Cine
este Christos?
- Este
o făptură nouă!”
„O viață fără
religie este o viață fără nici un principiu, iar o viață fără nici un principiu este ca o
corabie fără cârmă.”
Gandhi
Albert
Camus
„Căci în
fața lui Dumnezeu nu se pune atât problema răului. E cunoscută alternativa: sau
nu suntem liberi și Dumnezeu cel Atotputernic este responsabil pentru răul din
lume, sau suntem liberi și responsabili, dar atunci Dumnezeu nu mai este
Atotputernic.
Toate
subtilitățile unor școli de gândire n-au schimbat câtuși de puțin caracterul
definitiv al acestui paradox.”
Albert
Camus
„Trebuie să alegem
între a-L urî pe Dumnezeu, sau a-L iubi”
„Dacă ar trebui să
scriu o carte de morală, primele 99 de
pagini le-aș lăsa goale și pe a suta aș scrie: există o singură datorie. Aceea
de a iubi!”
Albert Camus
(1913-1960) remancier, dramaturg, filozof francez, reprezentant al EXISTENȚIALISMULUI, filozof
al ABSURDULUI și al revoltei; iar acest fapt se datorează celor două mituri
conturate în eseuri: al asumării suferinței („Mitul lui Sisif”) și al salvării
(„Omul revoltat”)
Dumitru Constantin Dulcan
„În viitor, știința
și religia trebuie să-și dea mâna, să se
întâlnească la jumătate de drum, pentru
a ajunge la o singură teorie care explică lumea.”
„Astăzi, bazându-mă
pe cunoaștere științifică, pot afirma cu
certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare și viața nu e
accidentală pe pământ, așa cum spun
manualele de biologie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi
morale. Am ajuns la concluzia că și creierul respectă un cod etic, un cod
moral, similar cu al marilor religii.”
„Gândurile negative
la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate (care
înseamnă îmbătrânire, boală, degerescență). Faptele pozitive și senine duc
corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate și vitalitate. Până
și ADN-u nostru face diferența între bine și rău.”
„Cunoașterea aduce
cea mai mare bucurie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus
și„ veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi!”
„Nu conștiința e
produsul creierului, ci creierul este
produsul conștiinței.”
„Legea lui Dumnezeu
este legea Binelui” / „Universul e construit pe tiparul Binelui”„/Î n spatele
tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.”
„Un om valorează
atât cât iubește”.
„Moartea e
experiența conștiinței care trece din planul fizic în planul spiritual.”
„Memoria nu se
pierde, e undeva în câmpul informațional de deasupra.”
Dumitru Constantin
Dulcan – Medic Primar Neurologie
Doctor în Șțiințe Medicale
Șef Catedră Neurologie – Universitatea
„Titu Maiorescu”; preocupari ample spre filosofia științei, autorul cărților„
Inteligența materiei”, 1981„ Mintea de dincolo”, „În căutarea sensului
pierdut”, „Imnul rațiunii ”etc.
A
selectat și consemnat Olimpia Mureșan-
membră a Ligii Scriitorilor Români- Filiala Maramureș
ȘCOALA
GIMNAZIALĂ CHELINȚA
UN DASCĂL MINUNAT - PROFESOARA DE RELIGIE DIN
CHELINȚA-
DNA.COVACIU MARIA -DNA.PREOTEASĂ
Omul
este o ființă magico-religioasă, el nu trăiește numai cu mâncare ci și cu
„cuvântul lui Dumnezeu”-copilul încă din fragedă pruncie are nevoie de
credință, de încredere și de nădejde.
Cu
aceste gândiri despre credință și Dumnezeu am pășit cu încredere în sala în
care a avut loc o ședință de susținere a
lucrării științifice pentru obținerea gradului didactic I . în învățământ a
dnei.profesoare de religie COVACIU MARIA
DORINA de la Școala Gimnazială Chelința.
Încep
prin a reaminti ceea ce scrie pe frontispiciul Școlii Gimnaziale Chelința
„EDUCAȚIA NU ESTE UN PRIVILEGIU PENTRU CÂȚIVA, CI ESTE UN DREPT AL TUTUROR.”
Înainte
de a face„ instrucție”la școala Chelința se face „educație”.Acest termen poate
fi abordat din mai multe unghiuri. Mai întâi se corectează unele„carențe
educative”-lipsa celor„șapte ani de acasă”acele aspecte cu care veneau elevii
de acasă din vacanță. La orele de religie și la cele de română e absolut
necesară educarea deprinderilor de comportare civilizată a elevilor rromi.
Acest lucru se realizează prin intensificarea controlului; se dau și se scot în
evidență aspecte pozitive de comportament;
se dau exemple din societate atât pozitive cât și
negative-analizându-le. Cu mult efort și insistență se pot realiza deprinderi
de comportare morală pozitive.
Tema
lucrării științifice a fost„ DIMENSIUNI EDUCATIV-FORMATIVE ALE TAINEI
POCĂINȚEI” iar comisia de acordare a gradației a fost alcătuită din pr
lec.univ. dr..Gheorghe Șanta-părintele care a condus și a îndrumat lucrarea mai
sus menționată; de la
Inspectoratul Școlar Județean dl. Florin
Hoban și prof ..Cosmin Cosmuța de
la Facultatea
de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
În
cuvântul său dl.Șanta Ghe.spune că această vizită la o școală unde există cadre didactice care
pun mult suflet în ceea ce fac este o sărbătoare. La această întâlnire trebuie
să găsim soluții cu ingenuitate, creative, atitudinale( ce nu se găsesc în
manuale) pentru că un învățător sau un profesor nu e doar un slujitor
oarecare-meseria lui e o profesiune care necesită o chemare, de aceea trebuie
să se pună suflet în tot ceea ce facem la școală. Societatea actuală și cea
viitoare așteaptă mult de la școală deși ea, societatea nu ajută școala
îndeajuns.
În
cazul dnei. prof.Covaciu Maria s-a observat că dânsa a trecut dincolo de
meserie, a îmbrățișat o profesie, deoarece dna. Preoteasă care e și profesoară
de religie pune mult suflet în ceea ce face; îi îndrumă pe elevi pe calea cea
bună, le dă sfaturi benefice pentru viață și le întărește credința în Dumnezeu.
Luând
cuvântul dna. Covaciu Maria își prezintă lucrarea care este structurată pe mai
multe capitole:„Universul spiritual al pocăinței”,„ Dimensiunea liturgică a
pocăinței”, „Dimensiunea sacramentală a pocăinței”, „Dimensiunea personală a
pocăinței manifestată îndeosebi prin darul lacrimilor”,„ Pocăința ca stare
permanentă a bisericii și a persoanei umane”,„ Cercetarea pedagogică:
„Dezvoltarea educației religioase prin Sfânta Taină a Spovedaniei,
valorificarea metodelor activ-participative și implicarea familiei în actul
educativ-religios”etc Afirmațiile sunt susținute de imagistica lucrării
prezentate.
Reproduc
mai jos selectiv câteva din afirmațiile dnei.directoare Carmen Camelia Moldovan
referitoare la dna.Covaciu Maria:
„În
calitate de director, pot afirma că d-na
profesoară este un cadru didactic responsabil, membru în Consiliul de
Administrație al unității, Consilier educativ, un dascăl implicat, care își
duce întotdeauna la îndeplinire sarcinile care îi revin, punctuală,
conștiincioasă și implicată în tot ce întreprinde, mereu cu zâmbetul pe buze,
așa cum îi stă bine unei dăscălițe.
Dna.
Covaciu posedă o foarte bună pregătire profesională și se informează continuu
cu noutățile metodice și de specialitate. Dă dovadă de dăruire, competență,
tact pedagogic, reușind să trezească interesul elevilor pentru materiile
predate. Realizează lecții de înaltă ținută profesională, selectează și
ordonează cuantumul de cunoștințe prevăzut de programă, alege cele mai
eficiente metode și mijloace, valorifică potențialul educativ al lecțiilor și
respectă principiile eficiente în realizarea evaluării elevilor. De asemenea,
participă activ la toate formele de perfecționare a activității didactice
organizate la nivelul unității școlare, la comisiile metodice, la cercurile
pedagogice.
Pentru
o bună colaborare profesor-elevi-părinți, d-na profesoară organizează lectorate
cu părinții unde se dezbat și se rezolvă problemele pe care le întâmpină
elevii.
În
întreaga activitate desfășurată până în prezent, a dat dovadă de
principialitate, perseverență și fermitate, bucurându-se de stima și aprecierea
elevilor, părinților și a colegilor”.
Dna.Camelia
Găină prof. de chimie spune că apreciază această lucrare în mod deosebit;
amintește că postul mare e un moment important iar taina mărturisirii înseamnă
un moment al pocăinței în care moare omul cel vechi și apare sau se așează un
om mai bun care nu se desparte de smerenie. Acum, când avem„false modele”de
comportament prezentate la televizor sau în diferite reviste-pentru a „rămâne
creștini”trebuie să cunoaștem pașii ce ne duc spre mântuire. În cadrul orelor
de religie elevii vor primi multe cunoștințe noi-devenind ei înșiși„MISIONARII
ÎNVĂȚĂTURILOR CREȘTINE”.
Dna.
Prof. de română Mihaela Merlaș apreciază lucrarea prezentată pe care a
cunoscut-o încă din faza de proiect-dar și activitatea la clasă desfășurată pe
parcursul anului școlar de către dna. Covaciu Maria ca fiind un dascăl care
știe să facă legătura familie-școală-biserică ori de câte ori e nevoie ; dânsa
e „ca o lumânare care se mistuie lăcrimând ”-pentru o cauză nobilă-aceea de a
lumina mintea și sufletul tinerelor vlăstare.
Aceeași
idee a cauzei nobile a educației morale realizată la orele de religie este
readusă în discuție de dna. Înv. Sav Paulina care vădit emoționată aduce-n prim
plan calitățile de om și cetățean al satului pe care le are cu prisosință dna.
Covaciu Maria. În primul rând e preoteasă și mamă a doi copii adorabili și
jucăuși, apoi dirigintă la clasa a VI a pe care o conduce cu multă pricepere în
așa fel încât toți elevii vor promova. Afecțiunea față de școală și față de
aproapele e o trăsătură de caracter deosebită. Atât de mari și înălțătoare au fost
cuvintele dnei.Sav Paulina încât s-a creat în sala de clasă o atmosferă
emoționantă asemănătoare celei descrise într-o lecție de clasa a III-a în care
se prezintă venirea domnitorului Al. Ioan Cuza la o școală condusă de un inimos
dascăl pe nume Basil Drăgoșescu –(lecția„Peste 50 de ani” după I. L/
Caragiale)- vizită în urma căreia toată suflarea prezentă a plâns de bucurie.
Emoția a fost la fel de mare și la noi,
ea reprezentând legătura spirituală existentă între cadrele didactice de
la Școala G imnazială Chelința pe de o parte,
iar pe de altă parte legătura spirituală cu elevii (bineînțeles) prin
intermediul acestei inimoase profesoare de religie.S-au adeverit cuvintele
scriitorului Alecu Russo „Patria este casa părintească, școala care ne
luminează.”
Se
amintește că în urmă cu șaisprezece ani a venit în Chelința familia preotului
Covaciu, iar după puțin timp dna.
Maria-preoteasa a terminat studiile de Teologie-Litere la Oradea , în urma cărora
prin concurs obține un post la oraș, la Sighetul-Marma ției;
renunță la acest post și se transferă „aici în sat la noi la Chelin ța”; în comunitate dovedește conștiinciozitate
adunând la orele de religie elevi de confesiuni diferite. Părinții acestor
elevi și-au dat acordul fără ezitare ca elevii, copiii lor să frecventeze
cursurile orelor de religie. Omul Covaciu Maria Dorina își pune toată
priceperea , sufletul pentru fiecare copil de la învățarea semnului Sf. Cruci
și semnificația lui până la pictura de icoane pe sticlă. În ciuda faptului că
trebuia să parcurgă distanțe mari pentru a-și întregi norma didactică în mai
multe școli, dânsa a depus eforturi
susținute pentru a pregăti elevii la olimpiade, concursuri, expoziții, de unde
nu s-a întors cu mâna goală sau dezamăgită, ci cu premii, diplome, cu locuri în
tabere tematice.
-
Dna.
Mureșan Olimpia în cuvântul de apreciere
recunoaște că prof.Covaciu Maria e o persoană ce are un simț dezvoltat de
empatie față de elevi, e simpatizată și
iubită de aceștia- așa încât educația religioasă se desfășoară în condiții
optime atât la Școala Gimnazială Chelința cât și în localitatea Chelința la Biserică unde soțul
dânsei completează în mod armonios ceea ce s-a început în familie și la școală.
Se
crede și se spune că acest dascăl îi învață trei lucruri pe copii: să fie fericiți fără nici un motiv, să rămână
mereu curioși și cuviincioși și să
muncească neobosiți pentru ceea ce-și doresc : doamna profesoară având un nume
predestinat cumințeniei, răbdării, modestiei, smereniei dar mai ales dragostei
pentru aproapele.
Albert
Einstein scria că„mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea rațională este
un servitor credincios. Noi am creat o societate care onorează servitorul și
care a uitat darul”. În cazul prof. de religie din Chelința „talantul ”dăruit
de Dumnezeu a fost răspândit și fixat în zeci de conștiințe în formare și
dezvoltare
Voi
încheia nu înainte de a reproduce câteva citate din lucrarea mai sus menționată
referitoare la „darul lacrimilor” ca dimensiune personală a pocăinței: Sf.
Simeon Noul Teologul spune: „Să nu zică cineva că este imposibil a plânge
zilnic, că cine vorbește astfel afirmă că este imposibil să te pocăiești în
fiecare zi și răstoarnă întreaga Sf. Scriptură, ca să nu zic chiar porunca lui
Dumnezeu; mărturisirea necontenită a unor asemenea lucruri făcute de noi, iar
în fiecare zi, pusă în mișcare de credința inimii, lucrează în noi părerea de
rău pentru cele făcute sau doar cugetate, iar pocăința pune în mișcare lacrima
din adâncul sufletului, lacrima curățește inima și șterge păcatele cele mari, iar
acestea fiind șterse prin lacrimi, sufletul ajunge la mângâierea Duhului
dumnezeiesc.
Desigur,
nu plânge cine vrea. Iată de ce lacrimile sunt un dar al lui Dumnezeu, un har mereu actual. Pe
treptele cele mai înalte ale pocăinței, locul cuvintelor care păstrează totuși
ceva exterior, este luat de lacrimi, ca expresie a participării depline,
integrale a ființei noastre la viața duhovnicească”.
„Când
orice cuvânt tace, despre pocăință și dragostea noastră de Dumnezeu, vorbesc
lacrimile. Darul plânsului și al lacrimilor duhovnicești constituie totuși un
dar rar. Dăruit numai celor ale căror eforturi ascetice contemplative se
apropie de„desăvârșita desăvârșire nedesăvârșită a celor desăvârșiți”. După
cuvântul Sf. Ioan Scărarul.
Îi
dorim să desfășoare și în continuare
activități instructiv-educative benefice școlii și societății în care trăim ,
pentru construirea unei lumi mai bune și mai drepte.
Prof. înv. primar
Olimpia Mureșan - Școala Gimnazială Chelința
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu