Un discurs antologic. Rectorul Ioan Aurel Pop

Într-un discurs antologic, ținut la deschiderea Primului congres a istoricilor români, prof. Ioan Aurel Pop face nu numai o pledoarie pentru studiul serios al istoriei în școală, dar și pentru reaplecarea învățământului către disciplinele de profil uman. Fiecare se poate raporta și poate avea interpretări diferite a celor susținute de Ioan Aurel Pop. Bineînțeles, dacă o face cu bună-credință, citind sau audiind acest discurs și nu superficial și scoțând fraze din context.

Rectorul-UBB-Ioan-Aurel-Pop-si-acad-Dan-Berindei-la-Congesul-National-al-Istoricilor-Romani-2016-Cluj-Napoca

Ce am înțeles eu din aceasta pledoarie în favoarea istoriei și a științelor umaniste? În primul rând, locul istoriei și al trecutului în viața unei societăți:

Noi numim printr-o convenție viața oamenilor de odinioară trecut. De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit, viață intensă prezentă. Până la urmă, toată viața oamenilor devine trecut, orice am face noi și oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă și apoi devine trecut, viitorul este mereu incert, dar ajunge și el prezent și apoi trecut, astfel încât, iremediabil și reversibil, dimensiunea cea mai lungă și mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul. Ca urmare, dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viață, iar cunoașterea trecutului este cunoașterea vieții.

Cât de adevărat! Ar putea cineva să conteste acest adevăr?

În al doilea rând, pentru a deveni performanți, curricula trebuie să susțină și învățământul umanist:

Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Este o problemă esențială pentru o adevărată școală performantă. Poate nu întâmplător profesorul Ioan Aurel Pop este în concordanță cu alte personalități din lumea contemporană. Același lucru – excluderea disciplinelor de profil uman, a artei, a lucrului manual, a sportului din școală – l-a semnalat și Temple Grandin în conferința TED din 2010. După războiul din Vietnam, americanii și-au pus problema cum a fost posibil să câștige bătălii, dar să piardă războiul. Analizând, au ajuns la concluzia că una dintre cauze a fost legată de sistemul de învățământ care punea accent doar pe aspecte pragmatice și ultraspecializări științifice. Prin urmare, au introdus în cadrul doctoratului obligativitatea ca doctoranzii din domeniul strict tehnico-științific să urmeze unul sau două cursuri de profil uman, iar doctoranzii de profil uman să urmeze una sau două discipline tehnico-științifice. Nu trebuie să mai fac o pledoarie pentru importanța culturii generale în devenirea specialiștilor. Și în medicină este importantă o astfel de pregătire. Și studenții chiar o doresc. Sunt impresionat de faptul că, din anul 1992, de când am preluat disciplina de Bioetică sub forma unui curs facultativ, am în fiecare an cel puțin 400 de studenți activi și interesați. Dar sunt mâhnit de faptul că, sub pretextul medicalizării învățământului medical, cu greu am putut să păstrez Sociologia, Psihologia și Bioetica, dar nu și Antropologia Filozofică, Istoria și alte discipline conexe. Faptul că de la examenul de admitere la Medicină sunt excluși cei care urmează la liceu un profil uman prin introducerea ca probe de examen a Chimiei, Fizicii pe lângă Biologie este o pierdere pentru această facultate. Cred că Filozofia, Istoria și Geografia trebuie să facă parte din curricula oricărei forme de învățământ. Mă aștept ca filozoful și profesorul Mircea Dumitru (nu Rectorul sau Ministrul pentru că acestea sunt funcții trecătoare) să susțină un asemenea demers.

Învățând istorie, elevul află despre lumi și compară, face cunoștință cu primele legi, constituții, culte religioase, află ce sunt stilurile arhitectonice, deosebește o simfonie de un concert, distinge valorile antice, medievale, moderne, află cum s-au purtat războaie în numele dragostei, al credinței și al bisericii, al libertății, egalității și democrației etc., poate prețui dialogul și informarea, poate evalua răsturnarea ordinii nedrepte dintr-o societate etc. Istoria, ca și alte discipline „învechite” promovau, pe lângă fapte, valori morale, artistice, umane, idei fundamentale generale, strategii de viață; noile „discipline” propuse răspândesc metode și tehnici limitate, cunoștințe de nișă, care se pot învăța de către un om cu inteligență medie în timpul liber sau în cadrul orelor de dirigenție sau prin prisma dexterităților școlare.

Ajung și la pasajul atât de comentat (din păcate singurul) din acest discurs.

Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință.

Ionuț Popescu, Mișu Negrițoiu și alții cu identități mai mult sau mai puțin reale au înfierat cu “mânie proletară” acest pasaj, scoțându-l din context și făcând trimiteri care nu au nicio legătură cu textul discursului. Haideți să nu fim ipocriți și să recunoaștem că pe Facebook majoritare sunt câteva teme: animalele (și nu am nimic împotriva lor, îmi plac și le dau Like), evenimente personale și familiale (îmi plac), dar și defulările într-un limbaj suburban de la persoane de la care nu te aștepți (cele mai folosite cuvinte sunt prostul, cretinul, imbecilul, criminalul, hoțul, otreapa și trimiteri la activități sau organe sexuale) și superficialitatea. Se lucrează cu șabloane, cu etichete, și nimeni nu are răbdare să citească un text atât de lung cum este cel de față. Sunt curios câți îl vor citi până la capăt. Generația Facebook – definită nu de vârsta, ci de utilizarea acestui mijloc de socializare – este limitată în gândire. Nu e vina lor. E un adevăr impus de evoluție. Dar trebuie să fie conștientă că poate fi manipulată.

De aceea vă recomand să citiți integral textul discursului pe care îl găsiți aici.

P.S.: Alexandru Lazescu, într-un editorial din Ziarul de Iași, se raportează la acest discurs într-o atitudine moderată și echilibrată. Totuși pot să îi reproșez două lucruri. În primul rând, consideră că nu se poate manipula prin intermediul Facebook, SMS etc. Greșit. Îi pot pune la dispoziție o întreagă bibliotecă de articole științifice și cărți privind manipularea în domeniul virtual. Și, cum se știe, în geopolitică România nu are numai prieteni. În al doilea rând, nu am înțeles fraza în care spune că Ioan Aurel Pop este o personalitate controversată prin faptul că îl critică pe Boia și Neagu Djuvara. Este o controversă științifică și este dreptul specialiștilor să se pronunțe. Nici mie nu îmi plac operele celor doi istorici care s-au făcut cunoscuți prin cărți de popularizare și interpretare a istoriei și nu prin studii serioase, dar aceasta este o problemă de percepție și este subiectivă și nu spun că am dreptate. Ioan Aurel Pop este o mare personalitate și atât.

                                                                   Vasile Atanasoaie

Revolutie?!

 Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. 

Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.

 

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie."

 Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor '70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şiAndropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul.În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.

Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât în legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui '89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României , dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.

Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că,pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de laTimişoara, a fost graniţa sârbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi oPerestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist.

De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne dinTratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova,Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honecker a plecat,Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea Congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciovl-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa Pământului, la careCeauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând:

"Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!"

... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...".

R: A fost acea întâlnire de la Moscova  semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989? 

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fostîmpuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti.

Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru căCeauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria.

Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.

Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.

Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

In Romania a fost lovitura de stat, principalii organizatori si coordonatori fiind Iulian Vlad, Victor Atanasie Stanculescu caruia  uni ii zic Hari Leibovici, Silviu Brucan fost informator sub comanda lui Cristescu pâna dupa razboi si multi altii.

Argumente :

In Ungaria, la Bicske in 1988-1989 a functionat o tabara de pregatire paramilitara condusa de un fost angajat al lui Iulian Vlad, Manea Traian si sotia sa, antrenând pe cei din tabara pentru lupte de strada. In decembrie 1989, dupa ce Iulian Vlad a preluat si granicerii, Manea Traian cu cei antrenati la Bicske a trecut granita fara probleme. Ei au spart vitrinele magazinelor in Timisoara, au dat foc, au impuscat persoane civile de aproape si au atacat unitati militare. La Timisoara, Manea Traian s-a intilnit si cu Hari Leibovici, stabilind strategii. 42 dintre oamenii lui Manea au fost impuscati si trimisi la crematoriul din Bucuresti. Dan Voinea, cel care a devenit general si procuror raspunzator de dosarele revolutiei a fost martor la imbarcarea cadavrelor spre Bucuresti, stiind foarte bine circumstantele, dar dezinformând, asa cum incalcând prevederile legale a judecat strâmb si la ordin legislatia Romaniei pentru a-i asasina pe Ceausesti.

La  evenimentele din Timisoara, au avut o participare semnificativa si membrii clanului Cîrpaci, informatori ai securitatii

Participind la intilniri ale Vetrei Romanesti, dar si ale Academiei Daco Romane, condusa de unul dintre cei care l-au impuscat pe gen. Milea l-am vazut de mai multe ori pe Manea Traian, care era angajat al unei fundatii din str Walter Maracineanu, condusa de Gheorghe Ungureanu si incercind sa racoleze persoane ca cele antrenate la Bicske.

Invitat la o adunare a Academiei Daco Romane, cineva l-a intrebat inainte de inceperea sedintei pe Manea Traian daca a fost in Ungaria, iar el a replicat ca "fara el nu ar fi fost revolutie". Actualmente, conform spuselor lui Gheorghe Stroe ,Manea Traian se ocupa de agricultura in jud Buzau.

In 21 dec 1989, când erau adunati in fata CC al PCR diversi salariati, pe Calea Victoriei, prin dreptul Pietei Amzei s-au adunat un grup numeros  de persoane, intre care si Nica Leon. Membrii acelui grup aveau fiecare  câte un mic pachetel si formulare pentru colete postale (in caz de esuare a operatiunii. Dupa ce au  trecut prin trei cordoane de militieni, care nu i-au intrebat nimic, ajunsi in dreptul bisericii Cretulescu, au aruncat petarda care a creat panica. Intre ei,  (toti facusera armata la securitate si erau in continuare colaboratori sub comanda unor ofiteri) era si “revolutionarul” Vasile Morosanu, figurant in filmele lui Sergiu Nicolaescu. A fost sfatuit de Mario Bocicor, cu asociatia de revolutionari cuprinzând pe asasinii Ceausestilor sa nu vorbeasca despre aceste lucruri. Acelasi  V M a participat si la incendierea parlamentului din Chisinau, când s-a incercat inlaturarea lui Voronin. Si de acolo are un Certificat de revolutionar. Dan Voinea, procurorul ce s-a ocupat de dosarele revolutiei acopera aceste evenimente.

In ziua de 22 dec 1989, la poarta D a CC al PCR, unde actualmente este intrarea la Ministerul Sanatatii, pe la orele 16, a oprit un ARO plin ochi cu lazi din lemn; au fost descarcate lazi de munitie si mitraliera. Seara de pe acoperisul CC al PCR  se tragea cu trasoarele descarcate din ARO, la ordinal lui Ion Caramitru, asa cum se convenise. Caramitru zicea “nu trageti in biblioteca” si trasoarele se duceau in biblioteca, “nu trageti in muzeu, ca muzeul….” Si trasoarele se duceau in muzeu“   etc. Intrebati pe Gheorghe Cernat de la Regimentul de Garda care a aprovizionat si a coordonat grupul de tragatori , intre care si Dumitru Furdea si el revolutionar . Ei au ramas in CC pâna in martie. In afara de impuscatii ce urcasera pe acoperisul Muzeului de Arta.

Furdea, Pluto si altii au facut cu rândul la paza camerei tezaurului, in care se aflau peste 4.000.000 usd si alte valori, dupa ce a fost impuscat trezorierul institutiei. In acea camera au fost depuse si trei mape din piele ce contineau CONTURILE SECRETE ALE ROMANIEI IN STRAINATATE.  La scurta vreme dupa ce au fost depuse  a venit Petre Roman, care a cerut cele trei mape dim piele si a plecat. La scurta vreme a revenit si a cerut celor prezenti sa nu pomeneasca vreodata de cele trei mape, amenintându-i cu moartea.

Inainte cu doar doua zile de evenimentele din Bucuresti, aghiotantul lui Vasile Milea a fost schimbat cu subofiterul Stroe. In 22 dec 1989 dimineata, trebuia sa-i faca insulină lui Ceausescu, prof Iulian Mincu. Milea a iesit din sedinta CEPEX fara centura si pistol, dar la un semn al lui Stanculescu, care astepta pe hol, s-a luat dupa Milea Pîrcalabescu, inarmat. Ajuns in biroul in care era si Stroe, cei doi l-au impuscat pe Milea, fara a sti ca lasasera urme si erau martori. Stanculescu a preluat prerogativele lui Milea. La 25 dec. Stroe a fost facut capitan .

Petre Roman a facut toate demersurile pentru a se imbogati si a dat ordin personal sa fie eliminati potentialii opozanti, eliminindu-i fizic .El a dat ordin, dupa ce a pus mâna pe conturile secrete ale Romaniei sa fie asasinati unii directori si gestionari ai unor intreprinderi de stat  din tara si strainatate, care se opuneau instrainarii bunurilor statului.

Petre Neulander a instrainat mai intâi catre rudele sale din Spania, intreprinderi ale statului, cum au fost cele mai mari depozite frigorifice din Europa, aflate pe ţărmul spaniol al Atlanticului construite si administrate  de IDERMAI, desfiintat ulterior de Emil Constantinescu (Cazbici). Tot el a anulat contractul cu Airbus pentru 10 avioane cu plata in barter, pentru un nou contract pentru 4 avoiane, dar cu un comision personal de 3,5%, adica 4.000.000 usd ...

Umilinţele la care au fost supuşi ofiţerii „Doi şi-un sfert“ care au îndrăznit să-şi denunţe şefii la DNA

 Denunţurile făcute de mai mulţi ofiţeri din cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI), serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne, mai cunoscut sub numele de „Doi şi-un sfert“, au fost decisive în ancheta privind deturnarea fondurilor de către şefii instituţiei. Este vorba despre dosarul de la DNA în care au fost puşi sub acuzare ultimii trei şefi ai DIPI: chestorul Gelu Oltean (aprilie 2012 - iulie 2014), chestorul Gheorghe Nicolae (august 2014- februarie 2016) şi comisarul-şef Rareş Văduva (februarie 2016 - august 2016).

 Practic, declaraţiile ofiţerilor care nu au mai suportat infracţiunile comise de conducerea serviciului secret al MAI au fost hotărâtoare şi în dosarul „Limuzina“, care a ajuns pe masa Curţii Supreme, şi în care sunt judecaţi fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, şi chestorul Gheorghe Nicolae. Aproximativ 10 ofiţeri DIPI au colaborat cu procurorii DNA, au dat declaraţii împotriva şefilor corupţi, iar unii au acceptat să poarte aparatură ambientală. Şi unul dintre şefi a recunoscut Acuzat de două infracţiuni de deturnare de fonduri în dosarul „Limuzina“, chestorul Nelu Zărnică, fost adjunct al lui Gheorghe Nicolae când ocupa cel mai important fotoliu din DIPI, a recunoscut toate acuzaţiile şi a cooperat cu anchetatorii în dosarul „Limuzina“.  Chestorul a solicitat chiar şi încheierea unui acord de vinovăţie, pentru o condamnare cu suspendare, dar procurorii DNA i-au respins solicitarea. Zărnică este cercetat în dosarul „Devalizarea Doi şi-un sfert“, deschis luni, pentru compliciatre la deturnare de fonduri şi fals intelectual. Concret, ancheta privind deturnările de fonduri de la DIPI a plecat de la Audi-ul achiziţionat din banii destinaţi filajelor şi informatorilor pentru ministrul de Interne de la acea vreme, Gabriel Oprea. Este vorba de maşina de protocol în care se afla fostul ministru în seara de 20 octombrie 2015,  atunci când a avut loc accidentul fatal în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Bogdan Gigină. Moartea poliţistului şi mai apoi ancheta deschisă de procurori pe numele lui Gabriel Oprea au încurajat mai mulţi ofiţeri din serviciul secret al Internelor să facă denunţuri la DNA şi au primit statutul de martori ameninţaţi. Ei au primit şi nume de cod: „Claudiu Ionescu“, „Ionel Mihalcea“ şi „Victor Manea“ . Era vorba de ofiţeri care lucrau în sectoarele „Control“ şi „Autoprotecţie“ din cadrul DIPI. Poliţiştii au povestit că în august 2014, când s-a instalat în funcţie Nicolae, au făcut un audit intern privind cheltuielile operative DIPI şi au descoperit cheltuielile nelegale. Aceste probleme au continuat şi după acel moment. Surse cu nume de femei erau recompensate cu cantităţi mari de alcool, sau cu încălţăminte bărbătească mărimea „46“, sau ofiţeri DIPI care nu aveau atribuţii operative decontau produse de consum sau de lux. „Să sesizez Parchetul cu jumătate de instituţie?“ Echipa de control i-a prezentat rezultatele lui Nicolae a cărui reacţie i-a şocat pe denunţători: „Doar bunuri s-au mai cumpărat pentru minister, doar nu-i prima dată. Sunt tot banii ministerului până la urmă“.  Şeful DIPI de atunci le-a spus subalternilor săi că există posibilitatea de a cumpăra bunuri fără documente justificative, până la un procent de 20% din fondurile operative, dar a cerut echipei de control „atenţie mare“ la ce consemnează în rapoarte, deoarece odată înregistrate nu mai puteau să dispară sau să fie modificate. Chestorii se distrau la restaurant Una din situaţiile constatate la controlul pe anul 2015, a fost aceea că 40-50 de ofiţeri DIPI care au participat la un curs de pregătire profesională au decontat recompensări de surse. În realitate, banii erau destinaţi pentru instructorii din cadrul cursului, respectiv ofiţeri de informaţii ieşiţi la pensie. Ordinul: totul trebuia să fie muşamalizat, inclusiv prin distrugerea documentelor. Echipa de control a mai descoperit că ofiţeri superiori şi directori din MAI primeau laptopuri şi telefoane de ultimă generaţie, care erau decontate la DIPI ca fiind „consumate în misiuni“, deşi erau dăruite. Totodată, corpul de control a mai stabilit că sume exorbitante din bani de filaje sau care erau destinaţi informatorilor au dispărut la restaurantele „Excelsior“ şi „Grota Lupilor“ unde şefii din MAI dădeau petreceri. Pe 9 ianuarie 2016, „Claudiu Ionescu“, „Ionel Mihalcea“ şi „Victor Manea“ au fost autorizaţi de procurorii DNA să fie colaboratori cu identitate acoperită pe o perioadă de 60 de zile, iar pe 14 ianuarie 2016, procurorii DNA au descins la DIPI de unde au ridicat mai multe documente. Controlul la „Autoprotecţie“ Percheziţiile procurorilor l-au înfuriat pe şeful DIPI care a decis două controale tematice, care s-au dovedit a fi abuzive, pe linia protectie

Sfârşit de august 2016. Aproape 1.000 de vizitatori pe blogul MOARA LUI GELU în 29 august...

COMUNICAT DE PRESĂ - INSTITUŢIA PREFECTURA MARAMUREŞ

Prefectul județului Maramureș cere implicarea primăriilor pentru asigurarea unor condiții bune de învățământ elevilor

Miercuri, 31 august, la Palatul Administrativ din Baia Mare a avut loc ședința Colegiului Prefectural. Ședința a fost condusă de prefectul Sebastian Mihai Lupuț, în sală fiind prezenți reprezentanți ai instituțiilor deconcentrate ale statului, precum și primarii din județ. Ordinea de zi a avut trei puncte:

1.     Analiza intervenției structurilor Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș la semnalările transmise prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență (SNUAU) 112 în semestrul I 2016, comparativ cu semestrul I 2015. A prezentat chestor de poliție dr. Viorica Marincaș – șef al IPJ Maramureș.

2.     Stadiul pregătirii unităților de învățământ pentru anul școlar 2016-2017. Casa Corpului Didactic și rolul său în procesul de formare și perfecționare al cadrelor didactice din județul Maramureș. Au prezentat: Ana Lucreția Maria Moldovan, inspector școlar general, Inspectoratul Școlar Maramureș, și Gelu Todoruț, directorul Casei Corpului Didactic Maramureș.

3.     Diverse.

La nivelul I.P.J. Maramureş, în primele 7 luni 2016 au fost primite 15.827 apeluri de urgenţă, cu 394 mai puţine decât în perioada similară a anului anterior. Din totalul apelurilor primite la Compartimentul Apeluri de Urgenţă, doar 9.302 cazuri (58%) au impus deplasarea unor echipaje de intervenţie pentru gestionarea aspectelor de urgenţă şi luarea măsurilor legale, restul situaţiilor fiind clarificate prin consiliere şi îndrumări. Chestorul de poliție dr. Viorica Marincaș a subliniat faptul că ar fi bine ca sesizările primite să fie serioase și să aibă la bază evenimente certe. Dr. Viorica Marincaș s-a referit în mod special la sesizările privind infracțiuni din domeniul silvic, precizând că li se acordă atenție sporită. În ceea ce privește intervenția poliției, este zilnic monitorizat timpul în care aceasta are loc, întrucât instituția urmărește scurtarea lui, pe cât posibil.

Inspectorul școlar general Ana Moldovan a arătat că în Maramureș, în anul școlar 2016-2017, există 168 de unități școlare cu personalitate juridică și 144 de structuri arondate. Multe din aceste structuri funcționează în spații închiriate, care nu sunt corespunzătoare, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care unele școli nu primesc autorizație de funcționare. 75% dintre școli dețin autorizație de funcționare în anul școlar care stă să înceapă. Dintre cele 743 de clădiri în care se desfășoară procesul de învățământ, 117 au aviz PSI, iar 457 nu necesită un astfel de aviz. Se preconizează o scădere a populației școlare. În privința manualelor școlare, din acest an ele se vor asigura și pentru elevii claselor a XI-a și a XII-a.

          Prefectul Sebastian Mihai Lupuț a făcut apel la primari pentru a se implica mai mult în crearea unor condiții propice de învățământ pentru elevi. Acesta a opinat că, dacă în fiecare an s-ar face câte ceva pentru educație, într-o anumită perioadă de timp s-ar reuși punerea la punct a școlilor și grădinițelor. Reprezentantul Guvernului în teritoriu a atras atenția primarilor că Inspectoratul pentru Situații de Urgență și Direcția de Sănătate Publică își vor îndeplini atribuțiile, iar școlile și grădinițele trebuie să fie pregătite să corespundă cerințelor impuse.

          La cel de-al treilea punct de pe ordinea de zi, prefectul județului Maramureș le-a solicitat primarilor să urgenteze analiza cererilor de punere în posesie în comisiile locale de fond funciar și punerea în executare a  hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. Totodată, Ovidiu Ștefan, directorul Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a anunțat faptul că până la finele acestei săptămâni se mai primesc solicitări de finanțare și contracte de finanțare în baza OUG 35/2016, care modifică Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

Instituția Prefectului – Județul Maramureș

Lumea Poeziilor - Mihai EMINESCU

Un patriot român nu răspunde provocărilor. SPIONUL MÂNJIT

În timp ce era urmărit penal, comisarul-şef (actualmente general) Vasile Mureşan (foto stânga) a fost numit şeful filajului din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă a MIRA
Comisarul şef Vasile Mureşan este liderul unei mişcări subterane din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă (DGIPI – UM 0962) care a dus la schimbarea eşalonului II din această structură şi la transformarea ei într-un instrument subordonat comenzii politice.
Prezenţa sa în cadrul DGIPI a fost, până recent, un secret atât de bine apărat încât ofiţeri superiori din această structură nu cunoşteau care era motivul prezenţei lui Mureşan pe culoarele instituţiei. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care personajul a putut să desfăşoare nestingherit operaţiuni delicate.
Oficial, conform surselor publice, comisarul şef Vasile Mureşan a fost trecut în rezervă în 2006, după ce condusese mai multă vreme Secţia de Investigaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Maramureş din cadrul DGIPI. Conform surselor noastre însă, comisarul şef Vasile Mureşan nu a fost pensionat ci promovat în cel mai mare secret, ca director adjunct, la conducerea Diviziei de Ofiţeri Acoperiţi din cadrul DGIPI.
De aici, în octombrie 2007, el a preluat comanda Departamentului de Filaj al DGIPI, ocupând locul rămas liber după îndepărtarea din această funcţie a chestorului Terente Merce, deşi, în acel moment el se afla sub urmărire penală într-un dosar în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă, aspect pe care îl vom dezvolta mai jos.
Aşadar, cel responsabil de filajul executat asupra procurorului Marian Sântion (foto dreapta),

procuror Marian Santion

fostul consilier al ministrului Cristian David, este chiar Vasile Mureşan. De altfel, într-o declaraţie publică făcută recent de un alt cadru mazilit din DGIPI (fostul prim-adjunct al şefului DGIPI, Constantin Dârnă), acesta a lăsat să se înţeleagă faptul că nu el a fost responsabil de supravegherea informativă a lui Sântion, deoarece altcineva era şeful Filajului.
Ei bine, pentru prima dată aflăm, azi, cine era cel vizat de Dârnă: comisarul şef Vasile Mureşan. Secretul păstrat în jurul acestui controversat personaj l-a făcut, astfel, imun faţă de privirile iscoditoare ale presei şi deci de tragerea sa la răspundere pentru cele întâmplate. De asemenea, aceeaşi discreţie l-a ajutat să-şi rezolve problemele deloc confortabile cu DNA-ul.
Printre protectorii lui Mureşan pot fi amintiţi Virgil Ardelean- fostul şef al DGIPI, Toma Zaharia – fostul secretar de stat la MI, Dan Gheorghe – fostul şef al UM0215 precum şi Petru Albu – actualul şef al DGIPI. Mai mult, aflăm, că pe lista prietenilor lui Mureşan se află chiar şi Mihai Răzvan Ungureanu, proaspăt propus pentru funcţia de şef al SIE.
Joaca de-a justiţia
Comisarul şef Vasile Mureşan a fost până luna trecută protagonistul unui dosar penal cu un traseu extrem de ciudat. În 2002, pe când era şeful SIPI Maramureş, împotriva lui s-a deschis un dosar penal în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. Alături de Mureşan, în aceeaşi cauză mai erau cercetaţi comisarul şef Birică Ştefan precum şi oamenii de afaceri Tătărescu Oprea Vasile şi Tătărescu Oprea Mihaela. Pe scurt, procurorii au efectuat cercetări cu privire la cazul preluării abuzive a unei societăţi, cu sprijinul comisarilor Mureşan şi Birică, de către unul dintre asociaţi, în condiţiile în care acţionarul majoritar al societăţii respective decedase.
Totul a început în 1998, când Teodor Lazăr Maruc, cetăţean american de origine română şi patron al firmei SC New York SRL, a decedat. Deşi acesta deţinuse 99% din acţiunile firmei, partenerul său Tătărescu Oprea Vasile a reuşit ca în scurt timp să preia controlul total al firmei, iar moştenitorii de drept ai defunctului au fost complet ignoraţi. Preluarea firmei de către Tătărescu s-ar fi făcut cu sprijinul comisarului şef Birică Ştefan, de la poliţia economică Bucureşti. De asemenea, pentru preluarea ostilă a firmei NewYork SRL, omul de afaceri Tătărescu ar fi beneficiat şi de sprijinul direct al comisarul Vasile Mureşan, şeful de atunci al Poliţiei din Maramureş.
Soţia defunctului Teodor Lazăr a făcut plângere penală atât împotriva celor care preluaseră abuziv societatea controlată, până în 1998 de soţul ei, cât şi împotriva poliţiştilor Birică şi Mureşan. Lui Vasile Mureşan i s-a reproşat că n-a restituit un aşa-zis împrumut de câteva mii de dolari, dar şi faptul că ar fi făcut scăpate „trei arme de vânătoare şi două limuzine“ ce aparţinuseră fostului patron al New York SRL.
Din acest motiv dosarul instrumentat iniţial de procurorii militari, a fost declinat către PNA. Aici, după aproape trei ani de cercetări, timp în care împotriva lui Vasile Mureşan, şeful de atunci al secţiei UM0962 Maramureş, s-a declanşat urmărirea penală, procurorii au dat o primă soluţie în 2005. Evident soluţia a fost de neîncepere a urmăririi penale. Cel care a confirmat soluţia pusă de procuror în acest dosar a fost procurorul-şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul DNA, Vasile Drăghici. Numai că, împotriva acestei rezoluţii, soţia defunctului Lazăr a formulat o contestaţie.
După încă doi ani, pe 24 aprilie 2007, şeful secţiei I din cadrul DNA, procurorul Lucian Papici, a admis contestaţia făcută în dosar şi a dispus infirmarea primei soluţii şi continuarea urmăririi penale faţă de toate persoanele implicate în acest caz. Conform ordonanţei din 24 aprilie 2007, semnată de procurorul-şef Lucian Papici, comisarul-şef Birică Ştefan a propus, după moartea lui Teodor Lazăr, neînceperea urmăririi penale faţă de Tătărescu Oprea Vasile în dosarul în care defunctul îl acuzase că fură din firmă.
Mai mult, ofiţerul de poliţie s-a oferit să-l ajute pe Tătărescu pentru a recupera o serie de creanţe de la RATB în schimbul sumei de 2 miliarde de lei şi a unor bunuri materiale. Acelaşi ofiţer ar fi intervenit la trei comisari ai Gărzii Financiare a Municipiului Bucureşti, pe care a încercat să-i determine să întrerupă un control demarat la societatea comercială administrată de Tătărescu.
De asemenea, „în acelaşi dosar se efectuau cercetări şi faţă de comisarul-şef Mureşan Vasile, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Maramureş, împotriva căruia Maruc Anişoara, soţia supravieţuitoare a lui Teodor Lazăr, a formulat plângere conform căreia ofiţerul ar fi primit de la aceasta diferite sume de bani pentru a-şi îndeplini anumite sarcini de serviciu“.
În aceeaşi rezoluţie, procurorul Papici afirmă că, „având în vedere faptul că procurorul s-a pronunţat printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, deşi în dosar era începută urmărirea penală împotriva comisarului-şef Birică Ştefan, Tătărescu Vasile şi Tătărescu Mihaela (…) soluţia este netemeinică şi nelegală“. Toate acestea au reprezentat o parte dintre motivele pentru care Lucian Papici a dispus reluarea urmăririi penale asupra celor implicaţi în această afacere.

NUP după NUP pentru Mureşan

Dacă până aici lucrurile păreau clare, iar justiţia părea că-şi urmează cursul, câteva luni mai încolo avea să apară o nouă surpriză în dosarul lui Mureşan şi Birică. Nu ştim dacă surpriza are sau nu legătură cu poziţia deţinută, la secret, de Mureşan în structurile DGIPI. Ceea ce ne surprinde este faptul că în paralel cu reînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef Vasile Mureşan, acesta a fost promovat, tot în secret, la vârful Filajului din DGIPI.
La mai puţin de o lună de zile de la preluarea noii funcţii, procurorii DNA l-au scos pe Mureşan de sub urmărire penală. Rezultatele noului demers iniţiat de procurorul Papici în dosarul Mureşan&Birică sunt destul de clare. Astfel, conform unei adrese de la Biroul de Informaţii şi Relaţii Publice din DNA, „prin ordonanţa din data de 6 noiembrie 2007 dată în dosarul penal nr.5/P/2002 s-au dispus următoarele: neînceperea urmăririi penale faţă de două persoane pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, respectiv de dare de mită, întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că faptele de corupţie nu există, din starea de fapt rezultând că suma de bani, reclamată ca mită, a fost dată în contextul unor relaţii de natură civilă; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşite de două persoane; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului; constituirea unui nou dosar penal în care procurorii DNA efectuează acte de urmărire penală faţă de învinuitul Birică Ştefan, ofiţer de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită“.
Deşi numele persoanelor implicate nu sunt făcute publice, avem informaţia că una dintre persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este comisarul şef Vasile Mureşan. Aşadar, după două NUP-uri date în acelaşi dosar, actualul şef al Filajului din 0962 s-a pus la adăpost de eventualele contestaţii. Numai că, ţinând cont de mişcările din acest dosar, este destul de greu de admis că Vasile Mureşan nu a profitat de poziţiile deţinute în DGIPI pentru a influenţa cursul cercetărilor.
Pentru a ridica suspiciunile ce planează asupra anchetei procurorilor, ar fi trebuit ca Vasile Mureşan să fie suspendat din orice funcţie publică din care ar fi putut influenţa mersul cercetărilor, chiar dacă împotriva sa nu se declanşase şi acţiunea penală. Având însă în vedere că, oficial, el n-ar mai fi ocupat vreo funcţie publică, aşa cum s-a anunţat în 2006, această condiţie părea, până azi, aberantă câtă vreme se ştia că poliţistul a fost trecut în rezervă.
Numai că, iată, el nu era rezervist, ci influenţa la greu, din poziţia în care îl plasase Virgil Ardelean, activitatea uneia dintre cele mai importante structuri de informaţii din România. Prin urmare putea influenţa, că doar trăim în România, şi decizia procurorilor anticorupţie. Nu ştim dacă a făcut-o sau nu, dar din informaţiile privind trecutul său putem concluziona că ar fi fost capabil de o asemenea influenţă.
Cumetrii şi relaţii în medii de interes
Cel care l-a sprijinit constant şi l-a promovat pe comisarul şef Vasile Mureşan este chestorul Virgil Ardelean (foto), zis „Vulpea“. Operaţiunea de camuflare a activităţii lui Mureşan, după 2006, a fost, evident, coordonată de Virgil Ardelean.

„VULPEA”

Pe de altă parte, un alt protector influent al lui Mureşan a fost Toma Zaharia, cel care l-a ascuns, pentru o vreme, în 2001, în structurile centrale ale Ministerului de Interne şi, ulterior, l-a trimis, precum „lupul printre oi“, la comanda UM0962 Maramureş.
Conform unor surse din Maramureş, Toma Zaharia ar fi, de fapt, naşul de cununie al soţilor Vasile şi Gabriela Mureşan. Lanţul cumetriilor nu se opreşte aici. Conform unei alte surse, familiile Vasile Mureşan şi Dan Gheorghe (fostul şef al UM 0215) au cununat-o pe adjuncta lui Nini Săpunaru şi fosta şefă a vămii din Baia Mare, Cornelia Negruţ. De asemenea, în vara trecută, Vasile şi Gabriela Mureşan i-au cununat pe Dora (Vaideş) şi Dan Pârcălab, directorul cotidianului „Gazeta de Maramureş“, personaj implicat în celebrul dosar penal de şantaj „Trustul Gazeta“.
Legătura lui Mureşan cu Dan Pârcălab era una atent construită în timp, fostul şef al IPJ Maramureş fiind, conform declaraţiei unui om de afaceri maramureşan, una din sursele folosite de ziariştii din „Trustul Gazeta“. În rechizitoriul întocmit în dosarul „Gazeta“ se susţine că Adrian Filip, om de afaceri şi preşedinte al PSD Vişeu de Sus, „a afirmat că inculpaţii Man Liviu, Mureşan Aurel şi învinuitul Avarvarei Adrian obişnuiau să vină în zona Maramureşului, iar el era obligat să organizeze mesele la restaurant pentru cei trei şi invitaţii acestora.
Cu aceste ocazii a aflat de la învinuitul Avarvarei Adrian că acesta culege informaţii despre diferite persoane prin intermediul foştilor săi colegi din poliţie sau actuali poliţişti. În acest sens, persoana vătămată a aflat de la învinuit că în judeţul Maramureş sursele de informare erau Mureşan Vasile, fostul şef al IPJ Maramureş, şi Andreica Nicoară, fost şef Poliţia Borşa“. Aşadar, din informator, comisarul-şef Mureşan a devenit, cum altfel, naş.
Conform unei alte surse, Gabriela Mureşan, soţia fostului şef al IJP Maramureş, a fost şi ea angajată în poliţie, în subordinea soţului său. Fostă chelneriţă, nevasta lui Mureşan ar fi fost angajată la IJP Maramureş, ar fi lucrat o perioadă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul poliţiei economice, serviciu aflat sub comanda lui Augustin Bărbos. Acesta este, din 2007, şeful UM 0962 Maramureş.
El mai este, cum altfel?, finul aceluiaşi comisar-şef Vasile Mureşan. Peste toate acestea reamintim, dacă mai este nevoie, că actualul şef al lui Vasile Mureşan, dar şi al DGIPI, Petru Albu, este tot maramureşan.

Trecutul negru al lui Mureşan

Absolvent al Şcolii „Alexandru Ioan Cuza“ în 1985, Vasile Mureşan a deţinut mai multă vreme funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie Maramureş (1996- 2000), apoi pe cea de director adjunct al Direcţiei Organizare, Mobilizare, Operaţii a Ministerului de Interne şi, din 2002, a fost şeful serviciului secret DGIPI Maramureş. Presa a consemnat foarte multe acuzaţii extrem de grave aduse lui Mureşan, însă, de fiecare dată, protecţia de care s-a bucurat din partea şefilor săi a fost impecabilă.
Mahărul aflat azi pe lista scurtă a ministrului Cristian David (foto) a fost acuzat de protejarea unor reţele mafiote existente inclusiv în poliţie, de patronarea unei reţele de poliţişti care se ocupa cu înmatricularea ilegală a autoturismelor, de implicarea în acţiuni de crimă organizată, cazurile prezentate de presă fiind destul de numeroase. Prezentăm mai jos dezvăluirea unor aspecte din trecutul lui Mureşan, aşa cum au fost consemnate de ziaristul Cornel Sabou.
„Colonelul Vasile Mureşan percepea anumite «taxe de protecţie» chiar de la oameni de afaceri locali! Avea nişte slugi (în uniformă de poliţist) care băteau periodic anticamerele marilor afacerişti maramureşeni inventând tot felul de pretexte pentru a stoarce de pe aceştia bani (valută). Nu pot să vă spun câţi oameni au fost astfel şantajaţi şi nici cât timp au plătit aceştia pentru protecţia pe care le-o oferea Mureşan… dar pot să vă dau un exemplu concret (vor urma şi altele).
Prin 1996, omul de afaceri Călin Petruşca (clasat an de an în Top 300, patron la firma „Siromex“), important membru al PNL într-o vreme (a fost şi consilier local în perioada 2000-20004 – ministrul Remeş i-a fost contabil), ştiind că sunt în conflict cu Mureşan (în urma articolelor pe care eu le publicam frecvent în presă), m-a chemat să-mi destăinuie o problemă pe care o avea cu acesta. La el la birou s-a prezentat un subofiţer din partea şefului IJP şi a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decât 10.000 de dolari! Pretextul era – cică – organizarea unui flagrant! Mureşan îi transmitea lui Petruşca faptul că poliţia – săraca de ea! – nu avea de unde lua aceşti bani pentru a organiza flagranturi.
Argumentul era penibil, deoarece toată lumea ştie că Poliţia poate procura, pentru asemenea acţiuni, orice fel de sumă de la Banca Naţională! „îţi dai seama Cornel, am refuzat să dau banii ăştia“ mi-a spus Petruşca. Omul de afaceri nu vroia să cedeze la şantajul lui Mureşan. Am mers mai departe, şi m-am prezentat la Mureşan pentru a verifica informaţia. Şeful IJP a recunoscut că a trimis pe cineva la Petruşca pentru a cere aceşti bani şi s-a justificat cu aceleaşi argumente penibile (nevoia de bani pentru flagrant).
Apoi, fără nici o legătură cu ceea ce discutasem, Mureşan s-a arătat disponibil să-mi pună la dispoziţie tot felul de date interesante din dosarele pe care Poliţia le instrumenta pentru a le publica eu în exclusivitate. Au fost mai multe asemenea „cazuri“… îmi amintesc acum de un cadru M.Ap.N care violase o vacă (după publicarea materialului în „Ziua“, Florin Călinescu preluase subiectul şi-l tratase în emisiunea sa „Chestiunea Zilei“!), de o bandă de traficanţi de droguri prinsă în flagrant pe terasa hotelului „Mara“ din Baia Mare etc… Am simţit că Mureşan dorea să compenseze oarecum tăcerea mea din „cauza“ şantajului la Petruşca prin oferirea de asemenea exclusivităţi“.

Cum a ajuns „lupul“ Mureşan paznic la stână

Ziaristul Cornel Sabou (foto dreapta) a devenit cunoscut mai ales după ce, în urma unui proces de calomnie, a fost încarcerat pentru 45 de zile şi a fost nevoie de intervenţia CEDO pentru a i se face dreptate. Referitor la acel episod, ziaristul Sabou a făcut o dezvăluire şocantă cu privire la modul de lucru al comisarului-şef Mureşan, şeful de atunci al IJP Maramureş.

„Este vorba de arestarea mea din 1998, după condamnarea la 10 luni închisoare (proces câştigat de mine ulterior la CEDO). Într-o zi m-am prezentat din nou la Mureşan în birou… Devenisem, între timp, proprietarul unei Agenţii regionale de Presă, Transpress se numea…

I-am predat o casetă audio în care era o înregistrare făcută de un mafiot local. Se vorbea cu un colonel (Bota) despre înmatricularea ilegală a unor maşini străine aduse (furate?) din vest. Bota ăsta trebuia să se ocupe de acte, iar individul trebuia să-l mituiască. S-au convenit chiar şi tarifele (inclusiv o ladă de bere şi un cartuş de ţigări!).

N-am să vă plictisesc acum povestindu- vă cum a ajuns caseta aceea la mine… L-am rugat să facă o verificare şi să-mi comunice rezultatul (în spiritul vechii noastre colaborări „fructuoase“, nu-i aşa?). M-a asigurat că voi primi răspunsul a doua zi. A doua zi m-a arestat!“…

Portretul făcut, mai jos, de Sabou lui Vasile Mureşan, deşi poate fi considerat subiectiv, merită citit cu atenţie. Iată o prezentare, destul de plastică, a lui Vasile Mureşan:

„Poliţist maramureşan de „excepţie“ şi „excepţional“!; 

poate chiar cel mai deştept, mai ambiţios şi mai capabil poliţist – fost miliţian din Maramureş, fiindcă mai nimeni din poliţia judeţului nu a mai avut o asemenea ascensiune fulminantă pe scara ierarhică precum Mureşan: în 1989 era un simplu locotenent, gura târgului spune că el era ofiţerul de serviciu în IPJ Maramureş când cu evenimentele din 22 decembrie ‘89, iar coincidenţa a făcut ca doar, după trei ani, în 1993, Mureşan să ajungă în funcţia de inspector-şef al IPJ!; 

căci «funcţia bate gradul», nu-i aşa?;

apropo despre avansările în grad ale lui Mureşan, fără cuvinte, precum Făt- Frumos, mai mereu avansat la «excepţional», până la colonel plin!;

a ajuns ulterior şi prin fotolii foarte înalte din conducerea centrală a MAI şi – ştiţi povestea cu lupul paznic la stână? – a ajuns la un moment dat să fie pus şef tocmai la UM 0962 Maramureş, adică să conducă «doi ş‘un sfert»-ul judeţean, adică să conducă exact unitatea care supraveghează activitatea poliţiştilor maramureşeni, adică să investigheze atunci când unii poliţişti ai IPJ-ului calcă pe bec: atunci când unii iau mită, ţin dosare grele la «naftalină», anchetează ani la rånd vreun caz limpede ca lumina zilei, protejează politicieniinfractori şi capi ai lumii interlope etc.; 

oare ştie cineva câţi poliţişti corupţi din IPJ Maramureş au fost descoperiţi în perioada în care Vasile Mureşan a condus IPJ şi, respectiv, «doi ş‘un sfert»? – iar dacă totuşi ştie cineva, să spună public!;

şi încă ceva despre colonelul Mureşan, un mizilic, acolo: cei mai hâtri spun că poliţistul nr.1 al Maramureşului ar putea râde ironic auzind porecla «Năstase – Patru Case» sau ar putea râde chiar în hohote dacă ar auzi pe cineva afirmând că, pe vremea când el era şeful IPJ, «mafia pădurilor» din Maramureş a prosperat mai ceva ca niciodată!!!; 

nu e adevărat, fiindcă «mafia pădurilor» chiar atunci s-a născut în Maramureş, nederanjată de nimeni din poliţie, la fel cum este şi astăzi, când IPJ Maramureş e condus de comisarul-şef Ioan Isac! – dar cu precizarea că Isac încă este un «puişor» pe lângă celebrul şi rutinatul colonel Vasile Mureşan“

material aparut in Interesul Public, 4 decembrie 2007