Întrucât,
vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o
relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a
săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei
egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și
un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern
este mândru nevoie-mare de ateismul și lipsa lui de scrupule), nu cred că mai
poate surprinde pe cineva dementa realitate cu gunoaiele ce se fac luntre și
punte ca să iasă în față prin implacabil-hazoasa logică a destinului orb și
surd de a croi lideri din ipochimeni fără caracter.
Bunăoară,
te uiți la fauna din politicianismul nostru postdecembrist și constați c-om fi
ce suntem, ba chiar mai mult: se împlinesc, iată, doi ani de la instalarea
(întronarea?) sa la Cotroceni și președintele Iohannis continuă – prin tăcere și
neimplicare – să demonstreze pas cu pas că lucrul nefăcut este mai puțin
dăunător din punct de vedere
politrucianist decât lucrul prost făcut, liderii partidelor
social-democrat și liberal, în pofida necurățeniei lor (Liviu Dragnea este
ditamai penalul neîncarcerat!) au rămas pe posturi și caută de zor soluții
întru definitiva îngropare a României (pentru viitoarele parlamentare, Alina
Gorghiu anunță niscaiva surprize plăcute...prietenilor și apropiaților ei
îndelung nerăbdători), iar fostul premier Victor Ponta, aidoma amicului său C.
Popescu-Tăriceanu, nici vorbă să rămână pe dinafară taman acuma când face
dovada clară că-i expert în potlogării și când cetățenii cu bun simț degeaba
speră că au scăpat pentru totdeauna de atari exemplare.
Este
o situație paradoxal-rizibilă, admirabil ilustrată de Costache Negruzzi prin
expresia „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”, ce-și găsește întrucâtva
echivalentul în ciudățenia susținută la un moment dat în perioada interbelică
de Germania nazistă și Italia fascistă: Combătând cu violență bolșevismul pe
plan național, tot ele pledau din răsputeri în favoarea principiului marxist al
egalității economice între popoare, adică pentru lichidarea inechității care
împarte lumea europeană în națiuni
plutocratice (Anglia, Franța) și națiuni proletare (desigur, în primul
rând Germania și Italia)!
Sighetu
Marmației,
25 sept. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu