Acolo lângă mal
Acolo lângă mal sub mânăstire
o fata îi ardea şuturi unuia cu pălarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalităţi
pierdute)
ea m-a simţit şi s-a întors spre mine Avea o geantă extraordinară
Mă jerpelitule mi-a zis ce te holbezi aşa Nu vezi că facem
dragoste
Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ăla scâncea zicea Te rog goneşte-l
Aş fi putut să le răspund urât sau chiar să le înec
motocicleta
pesemne însă că luceam atât de tare
că ochii lor au început să lacrimeze
şi fata ca un fluture s-a înălţat de la pamânt Plutea spre
mine
venea ca o mireasă oarbă ca un cireş ceva în genul ăsta
oricum mi-era egal Pluteam şi eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea zicea Te rog goneşte-l
Athanor
(Dintr-un stravechi gest ars
de patru mii de ani)
Foşnet al cenuşii memorie stinsă a focului
peste tatuajele de calcar
cămaşi de apă limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al găleţilor căzute în fântâni
dar toate acestea se petreceau sub o pătlăgină
şi într-o bună zi el a ieşit să vadă
deasupra noi şedeam lângă araci
şi cârlionţii ni se întindeau spre ei
groapa de var se cam părăginise
prin ceaţă umblau păsările ameninţătoare ale somnului
noi ne feream pe cât puteam
şi el ne rezema cu ochii
Triunghiul
În barca un pescar surd vorbeşte cu apa Crede că nu-l aude
nimeni
Zenobia îmi ţine amândouă mâinile pe inimă Îngenunchez cu
adoraţie şi mă gândesc la altceva
Zenobia zice să nu mâncăm cocoşi albi pentru că se supără cineva pe noi Pescarul întoarce capul şi ne priveşte bănuitor
Un înţelept scoate o clipă capul din apă ne strigă disperat
apoi se scufundă De data asta pentru totdeauna
Zenobia îmi spune Între noi fie vorba suntem victimele
imaginaţiei celorlalţi
Nu pot să-i răspund pentru că mi-ar intra tot cerul în gură
Acum pescarul a scăpat un peştişor Îl ceartă cu glas tare
Laşule zice n-ai avut curajul să stai să te mănânc
Zenobia mă întreabă ce este un baldachin Îi arat lopata
Deasupra noastră unii vor să ne înveţe de bine
Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume să se
adapteze
Pescarul a tras la mal Vrea să vorbească şi cu pământul
Crede că nu-l aude nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu