Pentru aleși și-al lor comând,
guvernul are bani oricând...
Deseori
stau și mă gândesc la șansa pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu de a trăi (de
parcă nici n-am fi) în făcătura numită democrație originală, unde totul se petrece ca în lumea
nonsensului din poveștile lui
Lewis Carroll: cu nelegiuți care
elaborează legi și oameni
vrednici care-și iau lumea-n cap, cu
penali putrezi de bogați și atâția
oameni săraci lipiți
pământului, cu mine declarate nerentabile și închise, deși ele conțin
aur în stare nativă, cu circa o jumătate de hectar de teren arabil (pământ bun
de uns pe pâine!) pe cap de locuitor, dar lăsat în paragină și deja înstrăinat în proporție de 50%, pentru ca guvernanții posdecembriști să umble cu limba scoasă după împrumuturile din care,
pe urmă, vor fi cumpărate peste 60% din alimentele ce ajung pe mesele românilor
tot mai apatici, pe scurt, cu-alegători mereu driblați de-aleșii
lor nerușinați.
Dar cum
starea asta dezastruoasă de lucruri nu-i o întâmplare, ci reprezintă axioma
postdecembrismului antinațional,
este cazul să ne întrebăm: Cât din tragedia noastră revine electoratului și cât se datorează acelui tainic și atotputernic sistem mafiot, căruia nici măcar primii
oameni în stat n-au izbutit să-i vină de hac? Dimpotrivă, la sfârșitul mandatului, Emil Constantinescu ne spunea cu
resemnarea aflătorului în treabă că a fost învins de sistem, iar Traian Băsescu
se arăta mulțumit de scorul egal cu
acesta, după un „meci” întins pe durata a zece ani!
Nu cumva
respectivul sistem este indestructibil întrucât se compune din năravurile
fanariote și din deprinderile
balcanice ale tuturor participanților la tragicomedia numită politica dâmbovițeană postdecembristă? Căci numai așa avem explicația logică a pretinsului fatalism găzduit în propoziția limită „La noi nu se mai poate face nimic!”: fie că pe
aceste meleaguri și în
aceste triste vremuri pentru țară
și nație, demnitatea și curajul sunt pe cale de dispariție, fie că, aidoma celor mai mulți dintre preoți și medici,
cam toți aventurierii politici
pornesc la drum cu mârșavul gând
de a se căpătui, indiferent de mijloacele întrebuințate (minciună, înșelătorie, lingușeală, ipocrizie, trădare, hoție), fapt pentru care eventualele rudimente de omenie și cinste din faza de început nu au nicio șansă în confruntarea directă cu adversari precum „Banii
n-au miros” sau „Piară lumea, numai eu să-mi beau în tihnă cafeaua”...
Dar iată
cea mai proaspătă sfidare a aleșilor,
deopotrivă stângaci, dreptaci și
ambidextri (a se citi traseiști).
Firește, programul de guvernare
Grindragnea este fără cusur (în teorie) și, potrivit angajamentelor luate de către ipochimenii
direct implicați, va fi înfăptuit la
virgulă (la Sfântul Așteaptă).
Atâta doar, ne înștiințează cu seninătate dubioasa Lia Olguța Vasilescu (aia care are dosare pe rol și recent i-a spus în față lui Grindeanu: „Măi pulifrici, aud că spui că mă dai afară
din guvern. Vezi să nu zbori tu...”), că nefiind în momentul de față și pe
viitor bani la buget pentru căței,
în derularea celebrului program au intervenit câteva mici, dar esențiale schimbări.
Mai
exact, cadrele sanitare și
educatorii, da, vor beneficia de majorări salariale, însă nu de la 1 iulie, cum
actualii manevranți politici
au tot clamat în dreapta și în
stânga, ci de la 1 ianuarie 2018. Dar și atunci doar cu 25%! La urma urmei cu o nimica toată,
căci până atunci, fiind întrunite toate condițiile (investiții ioc, noi împrumuturi externe pentru consum), nici
inflația nu va sta cu mâinile în
sân.
În
schimb, sunt bani la buget pentru toate categoriile penale, respectiv cu acte
în regulă, și mai puțin penale (în devenire) de aleși: șparlamentari,
președinți și vițeipreședinți de Consilii Județene, primari, consilieri. Dar o majorare nu oricum, ci cu
un mizilic de...100%. Că, de, toată haita asta trebuie să trăiască mai departe
ultraporcește și, în plus, să-și recupereze și marile cheltuieli făcute în campania electorală pentru
binele și fericirea concetățenilor de partid și clan. Altminteri, mai mult de la program ei vor lipsi și vina nu a lor va fi...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
8 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu