Peste totul. Peste toate
O uitare se așterne
peste totul, peste toate,
Rădăcini crescute- n aer, apă doar pe
jumătate,
În potirele de umbre, elixirul de visare
Ne adoarme în iluzia că în lumea trecătoare
Nu se pierde niciodată picătura mătrăgunii,
Strânsă- n buzele crăpate, cu ardoare, de
nebunii
Care desenează- n aer, flori și păsări și
lumină
Și
privesc cu inocența
trupului fără de vină;
Golul lor este cădere careia nu- i știm sfârșitul,
Unde exaltații
lumii negociază infinitul,
Între ei, tu ca o boare te strecori printre
păcate
Cât uitarea se așterne peste totul, peste toate.
07.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu