Nemulțumit de ceea ce se întâmplă în Statele Unite (cel mai
mare exportator de capital și
investitor din lume după al doilea război mondial, astăzi a ajuns la mâna
japonezilor și chinezilor, care
realmente zburdă în economia nord-americană), Donald Trump a promis în campania
pentru Casa Albă, cursă câștigată
cu discutabilul ajutor venit din partea electorilor (Apropo, cum e posibil ca
într-un stat cu pretenții
ultrademocratice, câteva sute de voturi ale ipochimenilor porecliți electori să aibă mai multă greutate decât voturile a
peste un milion și jumătate
de cetățeni?!), a promis, deci, că
odată ajuns președinte, va
face tot posibilul ca țara mare
cât un continent și cu ambiții planetare să redevină ceea ce a fost cândva, adică
tartorul lumii nu doar în plan politico-militar, ci și economico-financiar.
Numai că
una este să vrei și cu totul
altceva să poți, chiar și atunci când ești considerat miliardarul cel mai forțos din lume. Așa că, fără a ține cont de lecțiile istoriei, cum că perioada de maximă înflorire a unei
civilizații (traco-dacă, sumeriană,
egipteană, asiro-babiloniană, greacă, romană, chineză, indiană etc.) este
fatalmente urmată de declinul acesteia și cum nu există nicio rațiune ca Statele Unite ale Americii să constituie o excepție de la regulă, Donald Trump caută să dreagă busuiocul
prin mijloace care frizează absurdul: ba anunțând cu ridicolul tam-tam ce-i stă în fire că va ridica un
gard fără egal de-a lungul întregii granițe cu Mexicul (pesemne replica modernă la Marele Zid
chinezesc) și că va curăța țara de mulțimea imigranților fără forme legale de ședere, deși
(lucru pe care managerii marilor companii au ținut să i-l readucă aminte chiriașului de la Casa Albă) mulți dintre aceștia contribuie din plin prin munca lor la menținerea faimoasei prosperități americane, ba negând cu înverșunare că poluarea ar cauza primejdioase distorsiuni în
clima planetară, iar prin aceasta aducând un grav afront tuturor oamenilor de știință și organizațiilor de profil din întreaga lume.
Drept
urmare, pentru a-și putea
duce în voie războiul împotriva planetei, el a anunțat recent că Statele Unite se vor retrage în curând din
Acordul Global de la Paris privind schimbările climatice.
„Toate-s
vechi și nouă toate”, spunea la
vremea lui Eminescu. Adevăr valabil și în zilele noastre. Într-adevăr, căci atitudinea
sfidătoare a președintelui
american seamănă foarte bine (mai mult în conținut decât în formă) cu cea adoptată de Japonia
militaristă din perioada interbelică, mai exact din anul 1933, care – ne spun
Constantin Bușe și Zorin Zamfir în Japonia
– un secol de istorie 1853-1945 (Editura Humanitas, 1990) – pentru a putea
cuceri lumea potrivit Memorandumului
Tanaka din 1927, „În ziua de 27 martie 1933 (...) a trimis o scrisoare
Secretarului General al Societății
Națiunilor, prin care aducea
la cunoștință decizia luată la Tokyo de a părăsi Organizația de la Geneva”. Pe când scrisoarea lui Trump și a acoliților
săi, prin care să anunțe
retragerea din ONU? Mă rog, aici lucrurile sunt un pic mai delicate, întrucât
sediul central ONU este la New York...
Norocul
nostru este că nu toți oamenii
planetei tac și rabdă așa ca românii: Bazându-se pe dreptul constituționl la o climă care nu pune viața în pericol, 21 de tineri americani au decis să cheme în
judecată guvernul și președintele Statelor Unite! Având în vedere precedentul
creat în urmă cu doi ani de către olandezi, șansele de câștig sunt de partea reclamanților, cu toate că în momentul de față bătălia aduce cu aceea dintre David și Goliat...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
7 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu