Cum îi stă bine unei țări care a fost tot timpul o bilă pe care Marele Puteri, zise și garante, au rostogolit-o cum au vrut ele pe suprafața geopoliticii, vizita a luat la noi înfățișarea unei sărbători naționale, amintind mult de cea stîrnită în Bordeienii lui Sadoveanu de venirea boierului, împreună cu cucoana, la cei trăitori prin găuri ca de șobolani dintr-o lume în care erau trinuri și căși peste căși.
Presa noastră, supusă procesului istoric de fanariotizare, e gata să pîndească fiecare scărpinat al Oaspetelui, alintat drept Înalt, nu chiar ca Donald Trump sau Angela Merkel, dar oricum și el Înalt, pentru a deosebi în el o nouă dovadă că România e – vorba lui Klaus Iohannis – un aliat de încredere și al Franței, cum e, în funcție de cine ne cheamă la ordine, și al SUA, și al Angliei și al Germaniei, ba chiar și al Luxemburgului.
Pentru ce vine la București președintele Franței?
Pentru a ne da o mînă de ajutor în construirea de școli, de autostrăzi, de căi ferate sau măcar în instalarea de WC-uri publice în București, astfel încît bucureștenii, cu excepția lui Gabriela Firea, să nu mai apeleze la boscheți?
Pentru a ne garanta că vom intra în fine în Schengen?
Pentru a ne da vestea că investițiile franceze în România vor crește?
Nici vorbă de așa ceva într-o țară care are nevoie, mai mult ca niciodată, de un salt în lumea civilizată, de un brînci pentru a recupera cît de cît decalajul față de Occident.
Potrivit tuturor informațiillor de pînă acum, Emmanuel Macron vine în România ca să ne vîre pe gît, contracost, armament de producție franceză, astfel încît companiile care produc așa ceva în Franța să-l binecuvînteze și eventual să-l ajute în a-și propulsa nevasta la statutul de Primă Doamnă a Franței, echivalentul țiitoarei oficiale de vremea bordelului care a fost Regalitatea în Franța.
Emmanuel Macron s-a grăbit să vină la București în numele industriei de armament a Franței, deoarece în Europa ultimului an s-a ivit o proastă cu bani: România.
Și dacă proasta din Balcani, amintind de servitoarele de peste munți din anii interbelici, în căutare de cătane prin Cișmigiu, are bani de dat pe armament cui îi promite c-o ia de nevastă, de ce să nu-i dea tîrcoale berbanții Europei?
Așa cum se vede tot mai tare pe zi ce trece, Klaus Iohannis și-a propus să transforme România într-o bază militară totală, într-un poligon pentru armatele străine, într-o cazarmă din care soldații americani vor ieși în permisie pentru Fetele noastre, contra cost, de pe Șoseaua de Centură, dar și pentru cele, pe gratis, din Centru.
Sub acest semn, România cumpără pe rupte dintr-o parte și într-alta.
Și dacă proasta are bani, vorba frizerilor din suburbii, de ce nu i-am lua? își zic șmecherii din cancelariile Marilor Puteri.
Am scris în mai multe rînduri despre adevărul dureros că bătutul pe umăr al lui Klaus Iohannis de către Donald Trump ne costă 3,9 miliarde de dolari.
Ca să updatez, vorba internauților, voi preciza acum:
Nu ne costă 3,9 miliarde de dolari.
Ne costă 5 miliarde.
Asta deoarece americanii au dezvăluit existența unei noi comenzi de armament pe lîngă hîrburile Patriot:
Sisteme mobile de rachete de artilerie de 1,25 miliarde dolari.
Sisteme mobile de rachete de artilerie de 1,25 miliarde dolari.
Și e doar începutul plăților pentru bătutul pe umăr.
Au apărut informații că vom cumpăra și elicoptere de atac.
Nu va trece mult și o parte din depozitele de vechituri ale Armatei americane se vor muta, plătite de noi din greu, în România.
E mai mult decît semnificativ pentru politica de tip PSD-ist – ca să ne lase să furăm, acceptăm tot ceea ce ne cer Licuricii! – că despre noua comandă nu s-a știut nimic pînă la anunțul făcut de americani.
E un nou motiv să ne întrebăm:
Cîte astfel de comenzi a făcut pe șest, pe sub masă, Guvernul PSD, în urma unei negustorii cu Klaus Iohannis, pe seama țării, fără ca opinia publică să fie informată?
E o întrebare la care ne răspunde graba neghioabă a numitului Adrian Țuțuianu, pus ministru al Apărării la cererea lui Klaus Iohannis, de a anunța că România își va spori prezența militară în Afganistan, potrivit trăsnăii ivite peste noapte în mintea turmentată de atîta postat pe Twitter a lui Donald Trump.
Toate țările aliate Americii au păstrat prudență față de anunțul făcut de Donald Trump, orice analiză minimă arătînd celor care gîndesc cu capul lor, că decizia președintelui e o prostie, una la care Donald Trump, în stilul său hrușciovist, ar putea să renunțe peste noapte.
Numai România, prin vocea lui Adrian Țuțuianu, s-a grăbit să ofere carne proaspătă talibanilor din Afganistan, culmea! fără s-o fi cerut încă America.
Sînt sigur că pe șest au fost făcute comenzi de armament, s-au încheiat negustorii și cu alte Mari Puteri garante, s-au promis bani de la buget.
N-am nici o îndoială că Germania are asigurată o comandă babană fără să fi făcut mare lucru, dat fiind că președintele României n-are nevoie de traducător pentru a înțelege ordinele de la Berlin.
Așa cum am mai scris, Donald Trump și-a propus să ne vîre pe gît o comandă de armament american învechit de 5 miliarde de dolari.
Pentru un președinte spînzurat de o ață pe plan intern, o astfel de comandă era vitală.
Nu l-a costat prea mult.
Al nostru, ca orice supus Înaltei Porți, s-a mulțumit cu o bătaie pe umăr.
Asta-mi amintește de răcnetele de entuziasm ale lui Dimitrie Bolintineanu, membru al Grupului de presă din timpul vizitei lui Cuza la Constantinopol, că domnitorul nostru a avut marele privilegiu de a nu se mai tîrî în genunchi pînă la papucul marelui Padișah.
Cronicarul lui Cuza vedea în asta un uriaș succes al regimului Cuza.
Asemănător, cronicarii prezidențiali de la noi au văzut în bătutul pe umăr al lui Klaus Iohannis o nouă dovadă a prețuirii de care se bucură pe plan internațional România sub noul regim.
Emmanuel Macron împărtășește în Franța disperarea lui Donald Trump din America de a se vedea prăbușit în sondaje.
Ca și Donald Trump, Emmanuel Macron vede în vîrîrea pe gît românilor a unei comenzi de armament drept un moment necesar revenirii în sondaje pe plan intern.
Înaintea vizitei lui Klaus Iohannis la Casa Albă, Donald Trump și-a consultat consilierii pentru a vedea ce trebuie să facă în timpul vizitei ca să obțină cele 5 miliarde de dolari de la Proasta de România.
I s-a spus că o bătaie pe umăr a lui Klaus Iohannis ajunge în cazul unui președinte disperat că după trei ani de mandat în afară de știrile mondene despre nevastă-sa n-a produs nimic.
La fel s-a întîmplat și cu Emmanuel Macron.
Ce-i vor fi spus consilierii să facă pentru se pricopsi și el cu o comandă de armament de la proasta cu bani a Europei?
Sînt tare curios să văd ce gest i-a pregătit Emmanuel Macron lui Klaus Iohannis pentru a se pricopsi cu o comandă de armament din partea României.
Să fie tot bătaia pe umăr?
Nu cred.
Cu asta s-a scos președintele Americii.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu