Minutul de poezie - Daniel Mureşan

GEORGE COŞBUC

E senin, priviţi tot mai sus,

în Câmpia noastră şi oriunde

trăiesc români,

e vrerea scrisă de neam,

Zamfira şi toate miresele cu el sunt mai

frumoase.

Ce-ar fi tot ce-i minunat,

splendoarea?

E dragostea curată!

harul lui George cântat,

plăcut grăunte cu grăunte

în graiul tău,

podoabă pusă în gura mulţimii,

născută să fie altarul poeziei.

Veghează scânteia stelară nopţile

de vară,

se înalţă doinele, tinerii plătesc

cu viaţa-n războaie

să-şi mai audă slobod glasul,

oglinzile arată tinerele

cu flori la ureche,

numai buchete, lasă învăţătura

ţesută-n privaţiuni,

priviţi buchetele de fete !

Pentru sanctuar se scula

noapte de noapte,

îşi ţinea sufletul în loc

să se verse în noroc,

dorul pâinii era purtat

pe toate ogoarele.

Nu lăsaţi zestrea noastră,

a copiilor noştri

vitregiilor sorţii !