Ofensiva diplomatică fără ţintă precisă

 Nu există vizită a unui demnitar străin care să nu dea sfaturi. Umilinţa păşeşte pe urmele fiecărei vizite la nivel înalt. Noul preşedinte al Franţei nu a făcut excepţie. Dacă nu a putut da un răspuns la problemele transportatorilor români care pentru aceeaşi muncă sunt plătiţi de trei ori mai puţin a ştiut foarte bine să dea un verdict pe proiectul de lege a justiţiei, încă neprezentat încă. Nu ne-a dat asigurări ferme nici în ceea ce priveşte acceptarea României în Spaţiul Schengen, dar ştie că râvnitul spaţiu de circulaţie liberă nu funcţionează bine.

Preşedintele Klaus Iohannis a devenit unul dintre cei mai căutaţi şefi de stat din Europa de Est. Vor fi descoperit preşedinţii celor mai dezvoltate ţări din lume talentul de diplomat al preşedintelui României? Care să fie motivul atracţiei neaşteptate? Secretul succesului să fie oare procentul de 2% din PIB destinat înzestrării armatei române? Miliardele de dolari destinate achiziţionării de arme performante a fost subiect de discuţie şi cu preşedintele SUA. Donald Trump a felicitat România pentru decizia sa înţeleaptă. Contractul de achiziţionare a rachetelor  americane de tip Patriot este într-o stare avansată de negociere.

   Atâta vreme cât România nu avea de oferit nimic nu ne vizita nimeni. Cum s-a deschis punga, cum suntem o ţară atractivă şi din punct de vedere diplomatic. Preşedintele Franţei cu siguranţă nu a venit în România doar pentru ca soţia sa s-şi poată etala ţinuta de 26.000 de euro. Franţa este interesată să vândă aeronave Airbus. TAROM, o companie de stat pe pierderi, încă nu s-a decis dacă să cumpere aeronave americane Boeing sau franceze Airbus. Succesul vizitei preşedintelui Macron depinde de un astfel de contract.

În schimbul unor avantaje comerciale politicienii români primesc susţinere de ordin electoral. Printre altele preşedintele Trump, pe urmele lui preşedintele Macron, au punctat pe marginea luptei anti-corupţie, întâmplător una din temele favorite al preşedintelui Iohannis. Un ajutor strategic din exterior pentru luptele din interior.

Deja toată lumea ştie că în momentul în care vorbesc despre România trebuie să pomenească despre această problemă. Corupţia s-a lipit de matricea spirituală, de portretul-robot al României ca scaiul de oaie. Nu se mai desprinde. Am pierdut pe drum faima de hoţi, dar ne-am câştigat-o pe cea de corupţi.

Nu am auzit ca în timpul acestei vizite preşedintele Franţei să fi promis cu fermitate că va lupta pentru intrarea României în Spaţiul Schengen. Nici că va rezolva problema transportatorilor români. Cu ce ne-am ales în urma acestei vizite? Trebuie să fie şi părţi bune. România, prin Klaus Iohannis, intră în clubul select al celor mai importanţi lideri ai lumii. Palmaresul său se îmbogăţeşte cu fiecare vizită externă. România bate însă pasul pe loc. Fondurile europene vin tot atât de greu, multinaţionalele nu pot fi impozitate la fel ca firmele româneşti. Rămânem o ţară de mâna a doua având în frunte un preşedinte de primă linie, cu o primă doamnă care reuşeşte să ţină pasul cu alte prime doamne din lume.

Fără îndoială, preşedintele Iohannis se află într-o ofensivă diplomatică, aparent fără precedent. Comparată cu strădaniile preşedintelui Emil Constantinescu, efectele nu se ridică la nivelul de acum 20 de ani. Atunci existau două ţinte: Nato şi UE. Preşedintele Băsescu a mers pe şmecherii, fără o ţintă precisă. Întrebarea este ce şi cât de rapid câştigă România de pe urma ofensivei diplomatice a preşedintelui Klaus Iohannis? Care este ţinta?

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Satu Mare