Opinia publică, analiștii politici și media internațională nu percep încă gravitatea evenimentelor din Catalonia, regiune separaistă care dorește să se rupă de Spania. Tendința secesionistă a Cataloniei are o tradiție interbelică din vremea războiului civil, când anarho-comuniștii au înființat primul stat comunist de factură anarhistă din istorie, care a intrat în conflict atât cu comuniștii spanioli controlați de URSS, cât și cu forțele monarhiste catolice conduse de generalismul Franco. George Orwell a scris o excelentă carte despre acest fenomen distructiv: ”Omagiu Cataloniei”. Catalonia va organzia pe 1 octombrie un referendum pentru a se rupe de Spania, la inițiativa stângii radicale neo-marxiste controlate de formațiunea politică Podemos. Sub propaganda așa-zis democratică a stângii radicale din Catalonia se ascunde spiritul anarhic comunist interbelic împletit cu un șovinism și iredentism total opus spiritului european de toleranță. Ceea ce se întâmplă acum în Catalonia, cu exacerbarea naționalismului de stânga local este și expresia falimentului politicii oficiale de regionalizare și autonomie propagat și promovat de Bruxelles și comisia europenaă în ultimii 20 de ani pe bătrânul continent. În realitate în spatele fenomenului Catalonia, dar și a politicii de regionalizare și autonomie etno-culturală, stau interese separatiste șovine, iredentiste și neo-comuniste, care lovesc în ideea de unitate europeană. În subsidiarul propagandei pentru democrație și autodeterminare regională se ascund interese totalitare, șovinismul, separatismului, segregarea etnică și extremismul, atât în Catalonia, cât și în alte regiuni ”autonomiste” din Europa. Pentru catalani autonomia e doar o formă a extremismului de stânga și șovinismului etnic de sorginte separatistă, o formă de segregare etnică, care lovește în unitatea Uniunii Europene și ideea de conviețuire inter-etnică. Catalonia nu e prima regiune separatistă din Europa, ci Kosovo care în anii 1998-1999, în urma unui război sângeros cu Serbia s-a rupt de fosta Iugoslavie. A fost primul teritoriu dintr-un stat național, care s-a separat în urma luptei armate, cu sprijinul intersat de atunci al SUA și Germaniei, care doreau o Serbie slăbită. Statele europene s-au grăbit să recunoască autodeterminarea unui teritoriu separatist din cadrul unui stat ONU, fapt ce a deschis cutia Pandorei. Recunoașterea Kosovo și sprijinul în acțiunile separatiste violente și criminale a fost un precedent periculos pentru unitatea Europei. SUA a avut intersesul prin recunoașterea provinciei secesioniste sârbe populate de albanezi să lovească pe termen lung în Uniunea Europeană, iar Germania s-a răzbunat după 50 de ani în urma conflictului sângeros din vremea celui de-al doilea război mondial. Kosovo a fost semnalul că se poate rupe unitatea Europei. Realipirea Crimeii în 2014 la Rusia a fost o consecință prelungită a fenomenului Kosovo și anularea actului samavolnic făcut de ucraineanul Hrusciov de a lovi în interesele rusești din cadrul URSS în 1954, când a trecut doar prin decret Crimeea la Kiev. Pentru Crimeea lumea s-a revoltat impunând sancțiuni Moscovei, dar pentru Kosovo pentru că satisfăcea interesele SUA și ale Germaniei, scandalul s-a aplanat și provincia separatistă a fost recunoscută și finanțată. Prin recunoașterea Kosovo s-a creat un precedent intenționat și periculos de a rupe unitatea Europei prin încurajarea autodeterminării unor alte regiuni separatiste. Ideea de segregare etnică prin regionalizare forțată a devenit o modă europeană. Acum a venit rândul Cataloniei. Madridul joacă dur: parchetul spaniol a început urmărirea penală a liderilor catalani separatiști, 13 oficiali catalani au fost arestați, 700 de primari sunt cercetați penal că organizează referendumul separatist, urnele de vot au fost confiscate de poliție, garda civilă intmidează și arestează catalani pe stradă, iar poliția locală a trecut sub autoritatea directă a ministerului de interne de la Madrid. Cu toate acestea referendumul se va organiza, catalanii au exemplu de succes al Kosovo recunoscut de SUA. Americanii, și nu numai, au interesul să slăbească unitatea Uniunii Europene, iar regiunile separatiste sunt un bun prilej de a sfărâma puterea unitară a continentului european. După Catalonia reîncepe scandalul independenței Scoției, iar în Tirol se agită apele pentru o separare de Italia și o unire cu Austria. Europa este împânzită de regiuni autonomiste și separatiste, iar politica regionalizării exacerbate nu face decât să ducă la sfărâmarea unității politice europene așa cum au visat-o părinții fondatori Adenauer, Monnet, Schuman, Spaak sau Spinelli în 1950. În Catalonia obținerea independenței se pare că va duce la un război civil intern ca în anii 1936-1938, iar exemplu obținerii independenței prin luptă armată a Kosovo e un exemplu de urmat și pentru alte regiuni etnice din Europa. Azi Kosovo e un stat eșuat în mafie și corupție cu un președinte și un premier, ambii foști comandanți paramilitari UCK, care au comandat trupe de comando ce au ucis civili sârbi.
Catalonia va fi statul ce va copia modelul kosovar? După Catalonia vor urma și alte regiuni separatiste care își vor proclama ”democratic” independența în spiritul unui naționalism depășit în Europa de astăzi, fapt ce va duce pe termen lung la sfârșitul Uniunii Europene? Ca și pentru kosovari ”toleranța” la catalani este sinonimă cu separatismul, șovinismul, segregarea sau xenofobia? Cu astfel de ”pseudo-valori” nu se poate construi o Europă unită și complementară. Tot mai mulți europeni realizează treptat că regionalizarea radicală și autonomismul exacerbat merg mână în mână cu segregarea, intoleranța, conflictele etnice și sociale, fapt ce duce la sărăcie și poate chiar la război!
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu