Cum se
acoperă incompetența conducerii ICR? Prin reorganizare? Va lăsa
PSD pe Liliana Țuroiu să arunce în aer o instituție
strategică a culturii române?!
Am considerat ca pe o
datorie de onoare să sprijinim prin difuzarea de știri,
orice eveniment al ICR care servea interesului național
românesc și am criticat de fiecare dată
conducerea ICR atunci când încerca să confiște
politic sau prin incompetenți această
instituție fundamentală a apărării
culturii, identității și imaginii României și românilor în lume.
Se aude că Institutul Cultura Român va trece printr-un
proces de reorganizare, ca urmare a convocării Consiliului de Conducere din a
doua jumătate a lunii ianuarie.
Consiliul de Conducere este organul care, de fapt, ar trebui
să certifice acțiunile președintelui Liliana Țuroiu și al Comitetului
său director. Consiliul este alcătuit din personalități culturale, membrii ai Academiei Române și reprezentanți
ai diferitelor instituții, politicieni.
Din păcate, a devenit o tradiție
la nivelul conducerii ICR bagatelizarea rolului Consiliului, prin transformarea
acestuia în simplu organ constatator al voinței
președintelui ICR. Membrii politici
răspund comenzilor de partid, iar alții,
probabil, nu vor să își strice relațiile cu un posibil partener. Mai rămân
membrii Academiei Române și ai
administrației prezidențiale, dar aceștia
se află în minoritate absolută. Conștiințele libere sunt puține în zilele noastre, mai ales într-un domeniu atât de
subfinanțat, cum este cel al culturii.
Liliana Țuroiu este
încă o necunoscută în peisajul cultural românesc, venind la ICR ca lector
universitar de la Universitatea Națională
de Artă București – poziție nu tocmai măgulitoare dincolo de o
anumită vârstă. La ICR s-a remarcat prin nimic, Instituția neavând în momentul de față,
cu câteva excepții, proiecte
strategice, care să-i confere o identitate.
Liliana Țuroiu s-a
mai remarcat prin ceva: și-a construit
o fortăreață în spatele
secretariatului, de unde nu iese decât pentru a pleca în direcții puțin
utile culturii și salariaților. Secretariatul, o structură umflată și plătită - se aude - cu lefuri pe care nici
directorii nu le au, este adevărata noutate a președintei
înscăunate după Paștile din 2017, când
a fost debarcat Radu Boroianu. Cu inșii
numiți politic, dialogul în interiorul
instituțiilor nu are cum să nu fie o
problemă: ce poate discuta un expert sau un director cu experiență în domeniu cu un veleitar numit politic?
ICR suferă evident de această meteahnă. Liliana Țuroiu și-a
creat o camarilă compusă din câteva persoane, fără nici o legătură-competență cu domeniul culturii române și universale, ignoranți desăvârșiți în domeniul relațiilor internaționale pe
calapod cultural. Aceste persoane, unele cu legături de subordonare către alte
instituții, taie și spânzură în ICR, călătorind prin lume pe
unde nu te-aștepți în raport cu atribuțiile
lor: azi sunt în Dubai, mâine la la Londra...sau Cernăuți.
Incompetența este
atât de mare la nivelul eșalonului
camarilă încât ICR are zone în care este ca și
paralizat. De câteva luni nimeni nu se mai atinge de telefoanele de serviciu:
oamenii au primit înștiințări că toate convorbirile efectuate în spațiile non UE trebuie să le plătească din
buzunar. Noutate absolută într-o instituție
care are atribuții importante pe spații sensibile, precum China, Statele Unite,
sau al românilor din comunitățile
istorice și diaspora, de pe toate
continentele – apropos, după știrea
noastră asociațiile acestora sunt
foarte preocupate de noile „viziuni" administrative ale președintei.
Ca orice nou venit cu un contact redus cu domeniul pe care
s-a trezit că-l păstorește, Liliana Țuroiu se pune singură în fața unei situații
complicate pentru ea: reorganizarea ICR.
Crede, domnia sa, probabil, că ICR e un fel de secretariat
personal mai mare. Scopul este, cel mai probabil, multiplicarea camarilei prin
aducerea de directori din spațiul său
de obligații personale/loialități personale. În felul acesta, Liliana Țuroiu crede, probabil, ca orice veleitar
numit politic, că-și va asigura
viitorul în scaunul ICR și-și va crește
spațiul personal de confort.
Stimată doamnă, ICR nu va funcționa
mai bine prin aducerea unor directori, în condițiile
în care majoritatea celor pe care îi aveți
sunt rodați și, mai mult, și-au câștigat postul prin concurs. Pe de altă parte
ca urmare a incompetenței, ICR este
deja angrenat în câteva procese, vă trebuie mai multe? Sau poate vreți să scufundați
instituția! Una strategică a statului
român cu implicare în susținerea
României în noile confruntări hibride, multe cu vectori de influență culturală. În interesul cui o faceți?
Dar dincolo de asta. Suntem în anul Centenarului Marii
Uniri. Este o aberație instituțională preocuparea pentru vânzoleala
administrativă, explicabilă doar prin mediocritatea viziunii ocupantului
scaunului de președinte al ICR. Acum
ICR are nevoie de acțiuni pe măsura
marelui moment aniversar și al
intereselor strategice românești.
Doamna Liliana Țuroiu,
înțelegem că nu vă pricepeți, asta e politica: parașutează oameni în funcții. Dar nu vă jucați cu
interesul național. Riscați să faceți
rău celor care v-au dat scaunul, dar mai ales riscați să faceți rău
imaginii României și românilor în lume.
Forma niciodată nu înlocuiește fondul!
Poate să păcălească o perioadă..Apoi...
RGN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu