Exerciţii de încredere

Scriu un text mai răspicat, adresat liderilor udemerişti, să aibă puterea convieţuirii şi de a nu stropi anul sărbătorii cu cerneală verde. Cu toată rana istoriei nevindecată pentru unii maghiari, dar vindecată prin voinţa naţională de români. Am înţelegere pentru pierderi, însă ştiu să mă bucur de cîştig, iar 1 Decembrie 1918 este data simbol a împlinirii naţionale. Spun ca de fiecare dată cînd unii lideri udemerişti ne adresau cuvinte supărătoare în legătură cu Anul Centenar. Mi-am zis că rănile istoriei nu se vindecă uşor şi m-am concentrat pe isprăvile guvernului şi ale altor instituţii în legătură cu Marele Eveniment. Nu-mi dau seama, am eu aşteptări prea mari, dar pînă la ora la care scriu nu-s împăcat cu asumarea cinstirii. Am mai spus-o şi o repet, nu ne putem entuziasma cu spectacole şi jocuri populare, precum întîlnirile de la Onceşti, ci trebuie să lăsăm semne durabile. Pentru asemenea împliniri în acest an, timpul a cam trecut. Nu cred că am pretenţii prea mari dacă mă aştept ca în acest an oficialii români să fi inaugurat Autostrada Marii Uniri. De unde se vede că ne fărîmiţăm în certuri pentru putere.

Atît de poliedrică este asmuţirea unora împotriva altora, încît toată ţara este conectată la o tensiune zadarnică. Nu că legile justiţiei n-ar fi extrem de importante, dar oare ţara nu mai are nimic de făcut? Am cerut un proiect de ţară, să ştim cum ar putea arăta viitorul. Dacă partidele nu au reuşit să se pună de acord pentru cinstirea României Mari, vine UDMR-ul să ne atragă atenţia ce ne lipseşte. Nici nu ştiu cum să iau intervenţia liderului Kelemen Hunor. Spune clar: „Din 2007, anul aderării la UE, România nu a mai avut un proiect de ţară şi arată ca un vapor fără căpitan, pe o mare agitată”. Asta ar fi marea problemă a ţării. Nu este o miză politică, nu avem o viziune, nu ştim care e direcţia.

Spune domnul Kelemen că „în Anul Centenarului, ar trebui să se găsească un proiect de ţară, iar partidele politice să dialogheze permanent”. Apoi liderul udemerist a adăugat: „ar trebui să găsim loc pentru dialog, să vorbim despre viitorul nostru comun”. În privinţa trecutului, recunoaşte că s-ar putea să nu ajungem la un consens, dar cheamă partidele politice din România la un dialog permanent. Grijuliu, domnul Hunor ne atrage atenţia că „România face cea mai mare greşeală dacă anul 2018 va trece doar cu cîteva monumente inaugurate”.

Nu mă îndemnaţi să activez înţelesul expresiei: pe greci să nu-i crezi nici cînd îţi fac daruri. Despre actul Unirii nu avem ce discuta, a vorbit majoritatea românească, ireversibil. Despre viitor discutăm, mi-am propus să alung suspiciunea şi să încurajez modelul încrederii, pentru a nu ne strica sărbătoarea. Nu putem să justificăm punerea sub semnul întrebării a ceea ce a făcut naţiunea română din anul 1918 încoace. Nu sînt adeptul că ne pîndesc comploturi, dar nici aşa naivi nu putem fi încît să acceptăm asalturile pe faţă împotriva României. Este bine să ascultăm vocile autorizate, pe istoricii cu serioase cercetări în arhive. În acest an, să ne vindecăm de autoflagerare. Să nu uităm, că toate datele de care dispunem în prezent arată că românii au dorit unirea Transilvaniei cu România. Cum au dorit în Basarabia şi Bucovina de Nord, în lumina exigenţelor democratice de atunci. Mai mult, comunitatea internaţională a apreciat actul de voinţă naţională a românilor. Să nu uităm că românii trăgeau la români de mai multe secole.

Revin la atitudinea liderului UDMR Kelemen Hunor. De la un discurs ofensator şi lipsit de respect faţă de Centenar, iată că se poate şi un ton mai calm. Chiar dacă este o mişcare diplomatică, ne cade bine în timpul acestui an. Să nu greşesc, dar simt nevoia să investesc în încredere. Chiar în politicieni. Să fie un exerciţiu de bun augur!

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului