Ecoul, curajul și... învingătorul
1. „Aflându-se în excursie pe
munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi.
Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a
strigat de ciudă: "Te urăsc!"
Dar imediat un glas puternic i-a
răspuns: "Te urăsc, te urăsc...".
Speriat copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania,
spunându-i că afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul
cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului: - Aici erai când ai auzit că cineva te
urăşte? - Da! - Ia spune-i că-l iubeşti! - Te
iubesc! - a strigat şi, de îndată văile i-au răspuns: „Te iubesc, te iubesc... ". - Ţine minte, i-a mai zis tatăl,
aşa este şi în viaţă: dacă eşti om
rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu
ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi la tot pasul. Şi chiar dacă nu
vei fi iubit mereu de oameni, în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu
tine. Să nu uiţi asta”!
Leon Magdan,
„Mă numesc Leon Magdan, dar cei mai mulți copii și părinți mă cunosc ca „PROFESORUL DE JOACĂ”. Îmi place
enorm să lucrez cu copiii și nu mă văd făcând altceva. Pe de o parte scriu
cărți pentru copii, iar pe de altă parte pun în scenă spectacole cât mai interesante
și surprinzătoare. Încerc să-i fac pe
copii să se bucure și să învețe ceva bun cu drag, cu zâmbetul pe buze. Și
când spun asta, mă refer la copiii de toate vârstele, de la 4 la 84 de ani. Căci indiferent de vârstă, fiecare din noi
rămâne în adâncul sufletului un copil. Copilul acesta, din sufletul nostru, are
nevoie să se joace și să se bucure. Și cred că nimic nu poate fi mai frumos în viață, decât să copilărești odată cu
copiii sau cu nepoții tăi. Constantin
Brâncuși spunea: „Când nu mai suntem
copii, suntem deja morți”. Asta încerc eu să transmit: să te bucuri de orice lucru
neînsemnat, să fii mereu curios, să vezi lumea mai bună decât este, să ierți cu
ușurință, să iubești necondiționat, adică să trăiești cu adevărat.
Realizez astfel de programe la magazinul Cocor
din București și în foarte multe spitale unde sunt oameni și copii bolnavi
și.... bucurându-i pe ei ne bucurăm pe noi!”
***
2. „CURAJUL cel mai de trebuinţă în această lume nu e
totdeauna de natură eroică. În viaţa de toate zilele, trebuie curaj, ca şi
pentru marile acţiuni ce aparţin domeniului istoriei. Este, de plidă,
"CURAJUL DE A FI CINSTIT", de a te împotrivi "ISPITEI", de
a spune "ADEVĂRUL", curajul de a fi ceea ce suntem cu adevărat şi de
a nu pretinde să trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trăi cinstit prin
propriile noastre mijloace şi de a nu duce o viaţă ruşinoasă prin mijloacele
altora”.
Samuel Smiles
(1812-1904),
scriitor moralist, autor
și guvernator scoțian care a desfășurat o campanie pe o platformă Chartis. Dar a concluzionat că mai multe progrese ar veni din noile atitudini
decât din noile legi. Capodopera lui, Self-Help
din anul 1859, a promovat spiritismul
și a susținut că sărăcia a fost cauzată
în mare parte de obiceiurile iresponsabile, atăcând totodată materialismul
și guvernarea Laissez-faire. Acesta a fost numit „biblia liberalismului mijlociu-victorian”, și a ridicat pe Smiles
la statutul de celebritate aproape peste noapte. A provenit dintr-o familie cu
11 copii și a studiat la Universitatea
din Edinburgh. A scris multe articole în care el milita pentru reforma parlamentară. A lucrat o
perioadă de timp pentru Căile Ferate Leed
&Thirsk, devenind ulterior secretar al acestei societăți. În anul 1866
ajunge președinte al Instituției Provizorii
Naționale, după care a suferit un atac cerebral și învăță pur și simplu să
citească din nou. Smiles intenționa să scrie o carte intitulată Conductă, dar editorul i-a respins-o de
două ori. După moartea lui în 1904, manuscrisul Conductului a fost găsit în
biroul lui, și a fost distrus.
***
3. „Frumoase cuvinte împotriva
violenţei, a războiului se găsesc în literatura religiilor apărute în India:
Brahmanism, Hinduism, Budism. "Dacă un om învinge în luptă de o mie de
ori o mie de oameni, iar dacă altul se învinge pe sine însuşi, acesta din urmă
este cel mai mare dintre învingători" (Ortodoxia nr: 3/1964).
Emilian Vasilescu (1904-1985),
profesor
de teologie, născut în comuna Hotarele, jud. Giurgiu dintr-o familie după mamă
dintr-un șir lung de preoți. După absolvirea liceului „Cantemir Vodă” din București unde l-a avut profesor pe renumitul Constantin Giurăscu, se înscrie la
Seminarul „Nifon Mitropolitul” unde
beneficiază de o bursă de studiu. Aici a înființat și condus „Societatea literară a elevilor Seminarului
Nifon Mitropolitul”. A urmat cursurile Facultății de Teologie București
unde sub îndrumarea renumitului profesor
și mitropolit Irineu Mihălcescu și-a pregătit teza de licență. În perioada
1929-1932, obține o bursă de studiu la Facultatea
de Teologie Protestantă din Paris, unde sub îndrumarea profesorului Raoul Allier și-a pregătit în franceză teza de doctorat. În această
perioadă a frecventat și cursurile Facultății
de Litere a Universității din Paris. În 1936 a obținut titlul doctor
al Facultății de Teologie București și ulterior și a facultății de Litere,
specialitatea Filosofie din cadrul Universității București. A fost profesor la Academia Teologică din
Sibiu, apoi la Institutul Teologic București și este autor a numeroase cărți de
Apologetică, Filosofie și mai ales de Istoria religiilor. Trece la Domnul
în anul 1985 la vârsta de 80 de ani și este înmormântat la Biserica Belvedere din cartierul bucureștean Regie.
***
P.S. „RĂBDAREA” este o virtute foarte
importantă pe calea mântuirii creştinului. Creştinul bun se laudă şi în
suferinţă, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi
încercarea nădejdea. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu
s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Romani 5, 3-5).
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu