Principalele probleme stabilite de guvernanţii români cu
Israelul, din 2014 încoace, mai ales, „ţin de securitate, de cooperarea între
agenţiile guvernamentale specializate“, iar discuţiile s-au extins asupra
„marilor dosare internaţionale din regiune“. S-au semnat acorduri prin care
Israelul va folosi „capacităţile româneşti de producţie din industria
aeronautică şi de apărare“.
Mai multe firme israeliene s-au prezentat la discuţiile cu
guvernamentalii români, reafirmându-şi interesul şi pretenţiile faţă de
România, interesându-le energia, chimia, petrochimia, logistica,
infrastructura şi IT-ul româneşti, în fruntea acestor firme israeliene
postându-se Shlomo Group, una dintre cele mai mari companii străine de
construcţii din România, ce efectuează lucrări comerciale, rezidenţiale,
clădiri de birouri şi acum guvernamentale, la noi, precum baza militară
americană de rachete de la Deveselu. În 2013, israelianul Shlomo Shmeltzer
însuşi, preşedintele Shlomo Group, se deplasase la Bucureşti pentru a cere
să preia în proprietate (prin subsidiara Israel Shipyards Ltd) şantierul
naval Mangalia.
În cadrul întâlnirilor avute la Ierusalim de oficialii
români cu conducerile companiilor Shlomo Group şi Maman Group, acestea au
anunţat că îi interesează să preia din România domeniile de logistică
aeroportuară şi navală. Concret, au indicat portul Constanţa, aeroportul
internaţional Braşov şi, din nou, şantierul naval Mangalia (de fapt, oraşul
Mangalia s-a înfrăţit din anul 2013, prin intermediul Clubului Rotary, cu
oraşul israelian Karmiel, israelienii vrând să preia aici şi herghelia de
cai şi alte afaceri).
În afară de Shlomo Group, din 2015 interesate de o extindere
a afacerilor lor în România sunt şi marile companii israeliene Israel Corp.,
Israel Electric Corporation, Israel Aerospace Industry, Elbit Systems şi
Maman Group. Alte asemenea firme evreieşti sunt deja de mult timp foarte bine
instalate în spaţiul românesc.
Grupul Maman, parte a gigantului israelian Taavura, mai
cumpărase din 2013 şi firma românească International Business Transport
(IBT, companie locală de logistică, transport şi vămuire ce gestionează din
1994 peste 18.000 mp de depozite, printre clienţii acesteia aflându-se nume
mari precum Michelin, P&G, Knauf, Kronospan sau Intersnack, cu 2000 de
transporturi lunare în camioane TIR, în România, zona est-europeană şi a
fostei Uniuni Sovietice), israelienii fiind în plină extindere pentru „a
crea [prin România] un cap de pod pentru dezvoltarea în Europa a afacerilor“
(cf. Z.Fin.), căci Maman, al căruia al doilea mare acţionar sunt liniile
aeriene israeliene El-Al, deţine în Israel cel mai mare terminal de
containere, de peste 150.000 mp, fiind conectat şi cu reţeaua israeliană de căi
ferate.
Vicepreşedintele Maman Group, israelianul Ilia Volkov (evreu
slav), se întâlnise din martie 2013, la Bucureşti, şi cu şeful corupt al
Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov (alt nume slav),
pentru a prelua ce întreprinderi româneşti poate. El era însoţit de Zvi Oren,
preşedintele Asociaţiei Producătorilor din Israel a punctat: „Suntem
interesaţi de privatizările întreprinderilor din portofoliul statului
român, în mod special de Societatea de Căi Ferate. În calitatea mea de
preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Israel, voi prezenta întreaga
listă a societăţilor ce urmează a fi privatizate în România oamenilor de
afaceri israelieni“.
Iar Elbit Systems este cea mai insistentă prezenţă
israeliană pe lângă oamenii preşedintelui, ca să tot vândă tehnologie
militară românilor. În plus, se vrea şi o masivă prezenţă israeliană în
Sănătatea românească.
„Ministrul
de Externe al lui Iohannis”şi „gaşca spionilor trădători” de la Externe
Preşedintele român –
spunea presa israeliană în prima zi a vizitei lui Iohannis în Israel
– „a sosit noaptea trecută pentru un
sejur de 4 nopţi, ceea ce este considerată o «şedere lungă» pentru un
preşedinte… El a mai fost însoţit şi de ministrul său de Externe, Lazăr
Comănescu, …pentru a se întâlni cu liderii parlamentari ai Israelului“. De
fapt, înainte de a fi ministru de Externe în guvernul Cioloş, înainte de
noiembrie 2015, Comănescu fusese consilier prezidenţial de politică externă,
la Cotroceni, pentru Iohannis. Carierist la Externe încă din perioada
comunistă, acest Comănescu a trebuit însă să părăsească ministerul în 1982,
din motive tainice, dar în acel an încă se mai făceau epurări după fuga lui
Pacepa, şeful Securităţii, din 1978. „Revoluţia“ din 1989 l-a readus la
ministerul de Externe pe Comănescu, ca şi când ar fi fost un dizident
anticeauşist, venind pe post de consilier în guvernul evreului Petre Roman.
Relaţiile lui L. Comănescu din perioada comunistă duc mai
toate spre foşti securişti, deveniţi după 1989 masoni, unii dintre ei, precum
prietenul său Ştefan Mâşu, fost şef de rit în Marea Lojă Naţională a
României. Acest fost general de Securitate sub acoperire din fostul Minister
al Comerţului Exterior, Mâşu, lansa aluzia despre Lazăr Comănescu că ar fi şi
acesta mason (ceea ce azi nu este deloc rar la diplomaţii români, la care
adeziunea la masonerie pare că ar face parte din fişa postului), afirmând
textual: „Eu vă spun că [Comănescu] nu este [mason]. Şi chiar dacă ar fi… La
noi, masoneria a exercitat o atracţie exagerată după 1990“ (aluzia a fost
folosită adesea de Ştefan Mâşu pentru a arăta cine dintre persoanele publice
româneşti este mason, fără a încălca interdicţia masonică privind
deconspirarea „fraţilor“; el a procedat astfel şi când, la finalul uneia din
cărţile sale despre templieri, a publicat o listă cu personalităţile, mai
ales politicieni, care „corespund“ standardelor masonice, deşi mulţi dintre
aceştia erau cunoscuţi deja în media ca fiind masoni, ceilalţi nu). În timp,
până în 2001, Lazăr Comănescu a fost ba secretar de stat la Externe, ba
ambasador al României pe lângă UE, sau chiar pe lângă NATO, care are ea însăşi
o largă structură masonică afiliată, formată din militari, cu sediul central în
Germania, ce activează în ritul scoţian.
Şeful de cadre pe linie de Securitate al lui Lazăr Comănescu
a fost în anii ’70-’80 „bancherul“ (de după 1989) Emil Traian Andreescu, ofiţer
de informaţii „D”, coordonator pe America de Nord la UM 0920/V2 (UM 0201, după
1978), Departamentul de Informaţii Externe (DIE/SIE) al Securităţii, care a
lucrat şi ca acoperit la New York, sub paravanul de cercetător al
„Institutului de Studiu al Conjuncturii Economice Mondiale“, de ataşat la
ONU sau de lucrător la agenţia economică a României, conducând de fapt
reţeaua de spionaj română din SUA.
Este important de înţeles că această lume a „găştii
spionilor“ de la Externe, mazilită pentru suspiciuni de trădare de către
Ceauşescu din 1978 cam până în 1984-85, s-a regăsită şi s-a organizat după
1989, ocupând poziţii importante în stat, chiar dacă nu în prim-plan. Astfel,
Emil Tr. Andreescu a fost plasat de la începutul anilor ’90 la Bancorex, cea
mai mare bancă de stat. El însă deţinuse dosarele de cadre ale „multor
demnitari post-decembrişti, aflaţi la început de carieră în deceniul şapte“.
Este vorba despre «externiştii» care au preluat România după căderea regimului
comunist, precum, de exemplu, Teodor Meleşcanu, Bogdan Baltazar, Traian
Chebeleu, Ion Goriţă, Nicolae Ropotean sau, în sfârşit, Lazăr Comănescu, mai
târziu mâna dreaptă a preşedintelui Klaus Iohannis, în politica externă.
Căpitanul Andreescu absolvise aceeaşi facultate din ASE cu
numai doi ani înaintea lui Comănescu, dar amândoi au ajuns în ministerul de
Externe în anii ’70, Andreescu fiindu-i superior, ca locotenent major DIE şi,
mai apoi, ca şef de agentură în SUA. Astfel, în 1973 Emilian Andreescu a fost
trimis la post, la New York, pentru a-l înlocui pe un alt ofiţer-„diplomat“,
pe Nicolae Ropotean, care nu mai prezenta siguranţă. Ropotean s-a întors în
ţară, fiind plasat să lucreze la Securitatea Municipiului Bucureşti, apoi la
Banca Română de Comerţ Exterior, unde a lucrat până în 1989, la un serviciu
special………..”
[……..]
(Am arătat ce arătat ce face PSD-ul în Israel în capitolul
„Guvernul PSD vrea „parteneriat strategic“ cu Israelul: militaro-politic şi,
abia apoi, economic, în „«marile proiecte»”)
În concluzie: şedinţa de guvern mixtă, „România-Israel” sau
„G2G”, pe care guvernul PSD vrea să o întrunească la Bucureşti în luna mai
2018, a fost antamată chiar de către „ministrul de Externe al lui Iohannis“, de
Lazăr Comănescu, de atunci, din timpul vizitei prezidenţiale din 2016.
Cornel-Dan NICULAE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu