Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge….
Mi-e
dor pe-un ștergar de turta arămie
Pusă
de țărancă în țăst să crească
De
trilul coborât din înalt de ciocârlie
În
Transilvania, Moldova și Țara Românească.
E anotimpul când satul îl colind
Și-l înveșnicesc în vers
pentru mâine,
Prin
centenarul acesta suferind
Mă
întorc acasă pe-o punte de pâine.
Ziua
scrie cu lumină în brazde poezie
Holda
aurie mai trece și-n povești,
Iar
poemul scris cu brațul ridică-n chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.
Izvoarele
susură imnuri sub nuci
Iar
ceasul bate secundă de popas
Pe
când ascult cânt de guguștuci
Și dorul nestins în
vers rămas.
Mi-e
dor pe ștergar de turta
arămie
Pusă
de țărancă în țăst să crească
De
trilul coborât din înalt de ciocârlie
În
Transilvania, Moldova și Țara Românească.
Prin
răscrucea de veac trec cirezi,
Dinspre
ogradă urlă un câine,
Sunt
singur și tu mă visezi
Întorcându-mă
în Țară pe-o punte de
pâine.
Ziua
scrie cu lumină în brazde poezie
Holda
aurie mai trece și-n povești,
Iar
poemul scris cu brațul ridică-n chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.
Caut
în Biblie vibrații de iubire
Și munții memoriei în
noapte dor
Când
sfinții îmi toarnă
argint în potire
Nopțile albe își pun la vis
tricolor
Din
albastru aerului scriu acum
Călare
pe-o lună roșie ce curge
Deasupra
galbenului holdei pe drum
Dumnezeu,
Țara Maicii Domnului
o mirunge….
Mi-e
dor pe ștergar de turta
arămie
Pusă
de țărancă în țăst să crească
În
Transilvania, Moldova și Țara Românească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu