”BIBLIOTECAR ONORIFIC”

Într-o zi mă sună un prieten și-mi spune:

”Hai până la mine să vorbim ceva despre un proiect literar”.

După o jumătate de oră ajung la prietenul cu pricina și pe când nici bine nu intru în locuința sa mă îndeamnă să mă așez pe un scaun pe când îmi spune:

”Stai puțin două minute că mă duc până la bibliotecă să iau de acolo câteva cărți”

Atunci uluit eu mă ridic de pe scaun și grăiesc:

-Dar de ce nu m-ai chemat după ce te întorci de la Bibliotecă nu să stau eu acum singur la tine în casă?

Prietenul îmi pune mâna pe umăr și rostește:

”Stai,stai că biblioteca este în camera alăturată.Hai să vezi !

Mergem împreună în camera respectivă și pe când colo ce să văd:Un raft cu până la 200 de cărți la care bărbatul îi spunea ”bibliotecă”.

N-am zis nimic legat de raftul respectiv.Am discutat apoi despre un subiect pe profil cultural și după aceea am plecat acasă.

M-am tot gândit apoi că la raftul meu de acasă dacă eu îi spun sau dacă i se poate spune ”bibliotecă” atunci prin ”excelență” sau în plan onorific eu pot fi numit bibliotecar.Am trăit s-o mai deservesc și pe asta...

VASILE DAN MARCHIȘ