Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele.
Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si
impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa
il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De
aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna, dar
sunt puse invers..."
Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai
usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi
pastreze calmul pana cand cizmulitele erau
din nou incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum
trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
"Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!"
In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca
o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului,
baietelul i-a spus:
"Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le
incalt pe astea azi."
Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A
reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu
cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la
joaca, l-a intrebat:
"Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun
in maini ca sa poti pleca afara!"
"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu