Obârşia cărturarului

Prima întâlnire cu universitarul Ion Pop s-a întâmplat într-un octombrie ploios, din anul 1979, la Sighetu Marmaţiei. A bătut drumul de la Cluj pentru a se vedea cu poetul Nichita Stănescu, oaspete de rang la manifestările literare din acel an, din Marmaţia şi de la Deseşti. S-au retras pe o canapea din holul hotelului, unde au avut un dialog îndelung. Apoi, profesorul, care purta un pardesiu de culoare deschisă, a plecat discret, pierzându-şi silueta printre oamenii oraşului. Ulterior, am aflat că acea întâlnire era o etapă din pregătirea unei cărţi despre lirica lui Nichita. Era un gest de îndrăzneală să dedici o carte unui autor contemporan. Se vede că profesorul avea de atunci sentimentul istoriei literare bine conturat. Nu-mi era străină nici legenda criticului care şi-a legat destinul de existenţa revistei ”Echinox”, revistă care a contribuit la formarea câtorva generaţii de scriitori.

Apoi s-a instalat în mine o ştire pudrată cu emoţii nordice. Am aflat că domnul Pop este născut în Mireşu Mare. Nu am pierdut ocazia să fiu prezent în spaţiul natal al dumisale, când autorităţile comunei i-au acordat titlul de Cetăţean de Onoare. Era 21 martie 2004. Ziua echinocţiului de primăvară. În şcoala aşezării, am purtat un dialog cu profesorul Ion Pop. Parcă am fost somat de destin să-i fiu în preajmă. Din mărturisirile de atunci am aflat detalii din frământata sa biografie. Am descifrat tâlcul spuselor poetului şi criticului de artă francez Bunnefoy, despre confratele român: are încă ochii plini de obârşii! Pe lângă luminoasele ceremonii ale copilăriei, cu valorile ei tulburător-simbolice, nu uită că a traversat una dintre cele mai îngrozitoare epoci ale istoriei româneşti.

Care l-a făcut să se maturizeze un pic mai repede. A fost martorul unor momente de tensiune extremă. Când bunicul a îndurat, nevinovat, ani de închisoare. A plecat cu părinţii la Cluj unde tânărul şi-a consolidat personalitatea. În urbea de pe Şomeş ne-am întîlnit mai des. Dar şi la Chişinău, în lumea scriitorilor basarabeni. Maramureşul ne-a rămas scena pe care fiecare îşi joacă rolul lui. Aşa s-a întîmplat şi vineri, 5 octombrie, când academicianului, profesorului universitar, criticului şi istoricului literar, poetului Ion Pop, i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Maramureş. În eleganta sală” Bogdan Vodă”, ne-am adunat în jurul sărbătoritului profesori, scriitori, cititori şi nu în ultimul rând autorităţile judeţene. A fost prezent şi primarul comunei natale.

Cum se obişnuieşte în asemenea împrejurări, se face o succintă recapitulare a activităţii profesionale. Cel care ne-a dăruit poezia unei generaţii şi ne-a deschis prima fereastră spre avangarda poetică românească şi-a legat numele de o reuşită diplomaţie culturală la Paris. Neasemuite sunt Orele franceze dăruite nouă. Sunt şi un ghid în orientările spirituale europene moderne. Acolo, poetul francez a întrezărit ochii plini de obârşii ai profesorului, asistent asociat la Universitatea Sorbonne Nouvelle-Paris III. Aici, acasă, cu acest prilej al recunoştinţei, s-a conturat mai apăsat personalitatea laureatului. Parcă s-au rotit în jur constelaţiile simbolice dar şi tăcerea cuvintelor, totul stând sub semnul sobrietăţii, rigorii şi pregnanţei.

Discursul sărbătoritului, o splendidă prelegere despre profesiunea de scriitor, m-a dus cu gândul la emoţia unui amfiteatru universitar. Mi-a revenit regretul că nu i-am fost student. Este pilda unui spirit critic şi a trudei cărturăreşti. În care se vede lumina şi mai puţin marea frământare din adâncul fiinţei. A lansat şi o nevoie urgentă: să ne întoarcem la o gravitate culturală necesară! Să ne punem cât mai des întrebarea: cine suntem? Cum evenimentul se întâmplă în Anul Centenar, academicianul a prezentat cunoscuta lucrare a profesorului Mircea Zaciu: ”Ca o imensă scenă Transilvania”.

În fapt a fost o reverenţă intelectuală în faţa unei opere de referinţă a celui mai reprezentativ continuator al criticii interbelice. A unui ardelean foarte aşezat în lumea în care a trăit. Decernarea titlului s-a desfăşurat şi pe fondul împlinirii a 15 ani de existenţă a revistei” Nord Literar”. Criticul Ion Pop a ţinut să precizeze că ”este o revistă remarcabilă, reprezentativă pentru zonă, pentru literatura română”.

În 5 octombrie, un moment de referinţă pentru cultura Maramureşului! O probă limpede că instituţia recunoştinţei alege bine. Valorile certe sunt cinstite acasă.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului