Când vor sosi Vestele Galbene în România?!

Purtate înainte de toate de cei ce mătură străzile, pentru a fi văzuţi de şoferi, vestele galbene tind să se transforme din simple veste vopsite în culori reflectorizante într-o mişcare socială fără precedent în tânăra Uniune Europeană.

Franţa, Parisul, a devenit un câmp de luptă pentru confruntările dintre protestatari şi forţele de ordine. Introducerea unor taxe pe carburanţi a scos în stradă mii de francezi.

În urmă cu o săptămână violenţele au atins cote maxime. S-au răsturnat şi incendiat maşini, s-au spart vitrine.

Arcul de Triumf, un simbol al victoriilor Franţei, a fost vandalizat. Protestatarii au fost primiţi cu grenade lacrimogene, tunuri cu apă, bastoane. S-a procedat aşa cum se procedează peste tot în lume, dar forţele de ordine, din câte am auzit pănă acum, nu sunt anchetate de procurori.

De altfel, dacă forţele de ordine nu ar reacţiona violent protestatarii nu şi-ar putea elibera testosteronul. La fel se întâmplă şi în cazul jandarmilor, al bărbatului din spatele scutului, din spatele căştii. Mascaţii sunt antrenaţi să riposteze violent, să dezarmeze, să pună la pământ.

Protestatarii sunt o masă violentă de oameni, dar care au un scop bine definit. În cazul Franţei cei ce ies în stradă vor un lucru clar: să nu se mai introducă taxe în plus la carburanţi, vor scăderea vârstei de pensionare. Într-un cuvânt, este o mişcare socială. Se avansează o serie de revendicări care să facă viaţa mai suportabilă.

Ce revendicări au protestatarii din România? De ordin general. Să nu se modifice legile justiţiei ca să scape Liviu Dragnea. Să nu se numească procurorul general şi procurorul şef al DNA de către ministrul justiţiei sau de către guvern. Toate acestea sunt revendicări cu tentă politică.

Între revendicările de ordin social şi cele de ordin politic există diferenţe uriaşe. Dacă mişcarea „Vestele Galbene” se va balansa înspre România, este previzibil că se va încărca politic. Una este să ceri renunţarea la nişte taxe şi alta este să ceri renunţarea la adoptarea unei legi privind amnistia şi graţierea.

Practic în România după 1989 nu au avut loc proteste sociale. Mineriadele au fost până la urmă răspunsuri politice la proteste politice. În Piaţa Universităţii nu s-a ieşit pentru a protesta împotriva inflaţiei, a disponibilizărilor masive, ci împotriva FSN-ului, a lui Ion Iliescu.

Din această cauză ecoul violenţelor din Franţa este destul de palid în România. Seamănă prin modul de manifestare, prin violenţe, cu protestele din 10 august de la noi, dar sunt altceva.

La noi, simbolic, vestele sunt încă roşii. Preşedintele Iohannis şi-a făcut apariţia în mijlocul protestatarilor într-o haină roşie, nu într-una galbenă, fosforescentă.

Până la urmă şi protestele fac parte din civilizaţia modernă. Sunt parte componentă a societăţilor democratice. Pornind de la mişcările studenţeşti din Franţa anului 1968, Occidentul proclama ritos moartea ideologiilor. Nu numai că ideologiile nu au sucombat, dar s-au reinventat mereu.

Mişcările sociale sfârşesc prin a fi confiscate de politică. Prin urmare şi „Vestele Galbene” s-ar putea transforma într-un curent politic care va mătura Uniunea Europeană. Terenul este pregătit chiar de către politicieni, prin lipsa lor de scrupule în a-şi urmări interesele proprii şi de grup.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş