CU DEMNITATE LA CENTENARUL UNIRII

A apărut cartea:„ Dascăli din Țara Codrului”-lucrare începută și scrisă parțial de  regretatul profesor din Oarța de Sus- Traian Rus  și continuată de profesorul din Fărcașa- Viorel Pop-amândoi prieteni și dascăli în arealul codrului transilvan. Destinul nemilos nu l-a lăsat pe scriitorul Traian Rus să-și termine lucrarea începută; adunarea materialului, completarea lui, ordonarea și editarea i-au revenit prietenului său prof. Viorel Pop care a lucrat mult și a făcut posibilă apariția acestei cărți. Departe de a cuprinde și de a caracteriza învățătorimea din Codru și Chioar, această carte își aduce aportul în ceea ce privește nemurirea amintirilor despre dascălii dedicați profesiei nobile pe care au desfășurat-o, dar și în munca lor de ridicare culturală a comunităților din care au făcut parte.

Educatorul, profesorul-învățătorul-spus cu un cuvânt a fost și este (credem încă acest lucru) stâlpul societății!

Cel mai mare neajuns al lucrării-așa cum spune prefațatorul cărții Augustin Mocanu-fost dascăl la Cehul Silvaniei este faptul că nu s-a putut acorda atenția cuvenită colegelor noastre; cartea prezintă de șapte ori mai mulți bărbați decât femei.

Așa cum reamintește profesorul Augustin Mocanu dascălii „au fost atașați trup și suflet neamului românesc, dascălii noștri au trăit, muncit și luptat pentru transformarea în realitate vie a aspirațiilor națiunii române dintr-un timp istoric de 170 de ani(1848-2O18), vreme în care țelurile de primă importanță au fost:

-întemeierea statului român modern-România,

-dobândirea independenței,

-modernizarea țării,

Dascălii-mulți dintre ei s-au înrolat în armata română și au luptat pe front pentru eliberarea și unirea Transilvaniei cu România; pentru preluarea puterii de la ocupanții unguri, românii au format gărzi naționale în fiecare localitate-mulți dascăli au condus aceste gărzi speciale; alții s-au ocupat de construirea de școli, cămine culturale și locuințe pentru învățători, au participat la manifestările ASTREI, au scris manuale școlare și cărți didactice, au convins părinții să-și trimită copiii la școală, s-a făcut muncă de alfabetizare, au lucrat în același timp și-n afara clasei prin pregătirea elevilor la olimpiade școlare, au format echipe de teatru, coruri de copii, formații de dansuri populare …și multe alte activități ce țin de participarea la activitățile comunității sătești.

Prin strădania autorilor cărții-Traian Rus și Viorel I. Pop s-a reușit să se aducă-n fața cititorului optzeci și șase de icoane de dascăli și dăscălițe codrene cu chipuri vii și memorabile. Profesorul Viorel Pop-împreună cu scriitorul  Milian  Oros-președintele Asociației Culturale Bodava au dus la bun sfârșit proiectul inițial. Așa apar biografiile unor dascăli care-au fost luminătorii satelor; se știe că între cele două războaie mondiale, apoi până la așa zisa revoluție din 1989 -dascălul era alături de preot un factor de progres cultural în lumea satelor.

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului-F. ANDREI îi felicită în partea introductivă  a cărții pe cei doi autori-aducându-și aminte și de fratele dl. Viorel Pop și anume-Silviu Pop-care a fost profesor de limba română la Liceul din Cehu Silvaniei și pe care-l păstrează în memoria afectivă-fiind cum zicea Octavian Goga : „Azi ca un sfânt dintr-o icoană veche/ Blând îmi răsai cu fața ta blajină/ Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi/ Strălucitori de lacrimi și lumină”- poezia „Dăscălița”.

Dascălii din Țara Codru ca și din cea a Chioarului mărturisesc că pe lângă munca la catedră au desfășurat cum era și firesc o vastă activitate culturală, socială, de  educare a sătenilor în zona în care         și-au desfășurat activitatea didactică.

În cele ce urmează voi prezenta doar câteva aspecte din munca învățătorilor din zona Codrului și anume portretele unor colegi de școală, prieteni sau persoane pe care le cunosc destul de bine și cu care am avut tangență directă de-a lungul timpului.

Astfel- dna. Morar Maria-născută în Aștileul Mic a profesat la Casa de Copii din Cehul Silvaniei-unde a fost director; a muncit pentru refacerea spațiilor primite, apoi după școlarizarea acestor copii abandonați sau orfani-s-a interesat să le găsească un loc de muncă; își petrecea întreaga zi la școală, de la șase dimineața până la 22 seara la Casa de Copii îi educa și îi instruia pe acei copii internați fără familie.

Olăhuț (Grofu) Melania și-a făcut studiile primare în anii ocupației hortiste în limba maghiară(1940-1944)-era perioada când și numele românilor băștinași erau maghiarizate în tendința globală de asimilare forțată a românilor din Transilvania; la Ulmeni a funcționat ca învățătoare-fiind apreciată de colegi, elevi și părinți deopotrivă; dragostea ei pentru copii și pentru meseria de dascăl cu tot ceea ce implică ea n-a părăsit-o și n-o va părăsi niciodată; astfel că foștii dânsei elevi se întâlnesc cu plăcere cu învățătoarea Melania- cu cea care a avut exercițiul răbdării în a descifra necunoscutele ecuațiilor și a literelor-arătând drumul drept și doar înainte -niciodată înapoi.

Profesoara de română Odeșteanu Aurelia e foarte mulțumită  cum însăși mărturisește- de existența sa ca dascăl, a fost o împlinire, a îmbrățișat o meserie pe care a respectat-o și în urma căreia a avut numeroase satisfacții; a fost un ziditor de suflete curate-dăinuitoare peste veacuri.

Activitatea didactică și extrașcolară desfășurată de prof. Lazar Mureșan Ioan-urmaș al marelui luptător pentru dreptate și libertate Ilie Lazăr- prezentată de Traian Rus-autorul cărții- ne aduce-n prim plan imaginea unui dascăl care se trage din marele om politic Ilie Lazăr pentru care patriotismul și credința au fost porunci și jaloane sfinte de urmat; acest lucru se poate vedea și din creația artistică și literară a dascălului mai sus menționat-dar și din activitatea sa cultural-obștească.

Familia Oros Vasile și Valeria au slujit cu credință școala românească în localitatea Someș Uileac-ei descriu diferite etape ale vieții de dascăl, amintind nu numai pregătirile succesive profesorale(grade didactice, perfecționări)-ci și munca în folosul comunității din Someș Uileac; acești dascăli și-au dorit toată viața mai mult, mai bine pentru cei cu care și pentru care au lucrat.

Așa cum artiștii își definesc o anumită perioadă ca fiind de exemplu „epoca de aur a comediei”-putem spune și noi dascălii că acea perioadă din epoca „multilateral dezvoltată”-cum se mai numea epoca lui Ceaușescu-a fost  pentru noi dascălii„ de aur”, de dăruire și de muncă cinstită în folosul oamenilor, a cetății.

Rus Traian-dascălul dedicat trup și suflet profesiei a terminat Facultatea de Istorie-Geografie la Cluj-a fost profesor la Oarța de Sus –obținând rezultate deosebite atât la clasă cât și în domeniul cercetării trecutului istoric al Zonei Oarța de Sus; scrie monografia localității; sub inițiativa și sub îndrumarea sa spirituală se construiește la Oarța de Sus Monumentul închinat Înaintașilor; cea mai mare realizare pe tărâm cultural  a fost înființarea în anul 2012 la 0arța de Sus a Muzeului Satului; chiar și astăzi se mai fac cercetări arheologice la Oarța de Sus de către cercetători de la Muzeul Județean de Istorie în cadrul proiectului cultural „Comori din Țara Codrului” loc-Măgura-deal unde s-au descoperit așezări omenești din neoliticul mijlociu, neoliticul târziu și eneolitic, precum și fortificația dacică din  secolele II-I, Î. Christos. care au existat aici.

Așa cum precizează reprezentanții Muzeului de Istorie Județean- cercetările vor continua și în anul 2019 în vederea găsirii unui eventual sistem de fortificații-posibil dacic: dar să nu uităm că toate acestea au fost descoperite, inițiată cercetarea de către un dascăl minunat cu multă dragoste de România și de trecutul ei istoric-un mare patriot care s-a numit dascălul Traian I. Rus-omul cetății.

Profesorul Pop I. Viorel-unul din cei doi autori ai cărții memorialistice își inserează o confesiune de credință din care voi reproduce un fragment: „Toată viața am fost un rob al muncii și al conștiinței profesionale. Munca, împinsă până la sacrificiu, mi-a asigurat cele necesare traiului, iar cinstea, omenia și credința în Cel de Sus mi-au fost lumina călăuzitoare pe drumul vieții. M-am stins încet, luminând în același timp pe alții…”

Familia Caiță Teofil și Irina au reprezentat modele de bună practică atât la școală cât și în viața de familie; dl. Teofil Caiță fiind director coordonator la școala din Ulmeni-Maramureș-fiind ajutat și de organele politice locale a reușit să mărească spațiul de școlarizare cu șase săli de clasă și două ateliere școlare, a menținut internatul școlar-real sprijin pentru elevii care veneau din alte localități la școală la Ulmeni; o viață dedicată școlii-a fost răsplătit cu numeroase premii dar și cu titlul de„ Cetățean de onoare al orașului Ulmeni”.

Familia Cedică Gh. Emilian și Georgeta-locuind la Ulmeni, dar și la Gârdani unde au funcționat ca profesori de matematică și respectiv limba română la Școala Specială pentru copii cu retard mintal au fost și sunt niște dascăli care au sfințit locurile pe unde au profesat. Buni profesioniști, dar și animatori culturali și nu în ultimul rând dna. Geta Cedică a dat literaturii noastre câteva cărți de o inestimabilă valoare; astfel se reeditează o parte din opera regretatului Hadrian Daicoviciu-deoarece acest mare istoric a făcut parte din familie; Georgeta a condus zeci de ani corul bisericesc din Ulmeni, a scris și editat culegeri de cântece religioase și pricesne-dăruite coriștilor și prietenilor; a scris mai multe volume de poezii originale,„ Cartea neamului nostru”, cartea memorialistică-„O viață, un destin”-dedicată familiei sale în care povestește viața tatălui domniei sale- care, nefiind vinovat a făcut cinci ani de închisoare în perioada comunistă-având și familia de suferit în același timp.

Activitatea profesoarei de excepție Aurora Pușcaș este prezentată de fiica sa prof. dr .Dana Aurora Covaci. Trecem în revistă doar o parte din realizările Aurorei Pușcaș: după terminarea studiilor s-a dedicat trup și suflet școlii ca profesor de limba română și franceză la școala din Ulmeni-Maramureș; înființează Fundația „Sfântul Anton de Padova” Ulmeni în 1996, peste doi ani în 1998 se naște la Ulmeni învățământul liceal și postliceal particular, în anii următori iau ființă filiale ale fundației mai sus numite și anume-la Vișeul de Sus, la Sighetul Marmației, la Satu Mare, Târgu Lăpuș și Baia Mare; cele șase Licee Particulare „George Pop de Băsești” sunt acreditate, paleta specializărilor cerute pe piața muncii este vastă; în 2005 profesoara Aurora Pușcaș este numită director adjunct al Grupului Școlar Industrial „Dr. F. Ulmeanu ”Ulmeni iar actul managerial al acestei școli a urmat un salt calitativ și cantitativ, în 2007 Consiliul Local Ulmeni îi acordă Diploma de excelență pentru activitatea depusă în slujba învățământului; i s-a decernat titlul de Cetățean de onoare al orașului Ulmeni; mottoul liceelor particulare este: „Educația te face mai puternic!”-aserțiune care a avut un mare ecou în mintea celor care au venit să învețe la aceste licee; astfel la Ulmeni s-a zidit o „ altfel de catedrală-o catedrală vie: a omeniei, a educației și a valorii!; aici se găsesc surse inepuizabile pentru a-ți hrăni sufletul și mintea!

Mureșan Olimpia este profesor pentru învățământ primar la Școala din localitatea Remeți pe Someș-comuna Mireșu Mare cu o activitate de peste douăzeci de ani la clase simultane-un sector foarte greu din învățământul primar –unde trebuia să realizez aceleași obiective ale programei școlare într-un timp înjumătățit; se lucra simultan cu un număr destul de mare de elevi-circa 25de elevi separați clasa întâi cu a treia și a doua cu a patra-din doi în doi ani primeam „bobocii”-fiind la post două învățătoare; am reușit de-a lungul timpului să dau serii de elevi foarte bine pregătiți care au făcut față cu succes exigențelor de la gimnaziu, apoi liceul-și mulți au și studii superioare, elevi cu care mă mândresc și cu care țin legătura chiar și astăzi; țelul meu în viață a fost munca cinstită, de calitate-și cred că nu mi se potrivea nicio activitate înafara aceleia de educare și instruire a elevilor; ceilalți douăzeci de ani i-am dedicat tot învățământului ca  profesor de limba română, rusă și franceză la școlile apropiate de Ulmeni (acolo unde locuiesc) și anume la Arduzel, Țicău, Mânău, Chelința  și Ulmeni.

Pentru a duce la bun sfârșit acest scurt demers portretistic al dăscălimii prezentate în această carte- îmi permit a reda prin versuri vocea noilor comentatori și analizatori ai fenomenului școlar: ca o continuare a poeziei scrisă de O Goga-„Așa, grijind copiii altor mame,/Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară.”

Ne umplea de comentarii/ Câte cinci pe săptămână/ Despre poeții ăia mari/ Unde-i profu de română?

Funcții, ecuații, teme/ Formule nenumărate/ Integrame și probleme/ Unde mi-e proful de mate?

Accente și pronunțări/ De făcea limba pareză/ Verbe, timpuri conjugări/ Unde-i profu de engleză?

Ieri flotări și abdomene/ Astăzi burtă de la tort/ La colesterol probleme/ Unde-i profu de la sport?

Ne-a învățat să folosim/ În vocabular cuvinte/„ Mulțumesc”,„ te rog„, „poftim!”/ Unde-i domnu diriginte?

Aducem sincere felicitări dnei. designer copertă  Victoriana Oros pentru inspirația de-a fi prezentat interiorul unei clase de elevi din epoca ceaușistă; astfel se prezintă pe copertă- cum nu se putea mai bine o tablă școlară din lemn rotativă, bănci  din lemn pe care le spălam săptămânal cu elevii, un ștergar de perete spre amintirea spiritului național care ne anima-învățător-elev; și nu în ultimul rând-„mașina cu bile”-cel mai bun material didactic folosit vreodată în școala primară-accesibil tuturor elevilor; la orele de matematică această mașină sau socotitoare cum i se mai spunea- mișca energia asociativă, imaginativă, intelectuală și conceptuală a elevilor pentru calcule intuitive-concrete(mai bună decât calculatoarele de azi-pe care, de altfel, nu le au toți elevii).

OLIMPIA MUREȘAN-L.S.R.-filiala Maramureș, A.S.-Baia Mare