Aproape de Premiul Nobel

În urmă cu trei decenii, criticul Laurenţiu Ulici, cu rădăcini paterne în Maramureş, publica o carte care a stârnit mult interes. Poartă un titlu care provoacă. Nostalgia literaturii române: ”Nobel contra Nobel.” Intenţia autorului a fost de a pune faţă în faţă scriitorii care au dobândit laurii Premiului Nobel şi pe cei rămaşi în afara opţiunilor Academiei suedeze, nu pentru a dovedi superioritatea celor din urmă, ci pentru a proba compatibilitatea lor axiologică. Altfel zis, existenţa în literatura universală a unui număr de scriitori excepţionali mult mai mare decât cel preferat de prestigiosul juriu Nobel.

Din această antologie curajoasă nu lipsesc nici propunerile criticului Laurenţiu Ulici de scriitori din literatura română. Premiul s-a acordat începând cu anul 1901. Pe listă figurează I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Nu a fost să fie. Deşi Premiul Nobel este principala instanţă a consacrării în universal. Literatura română nu are un premiat Nobel. Herta Muller a fost onorată în numele literaturii germane. Chiar dacă a trăit şi a creat o bună parte din viaţă la Timişoara. De aceea, acest râvnit premiu ne lipseşte din biblioteca naţională.

La sfârşitul anului trecut, înainte de Crăciun, am aflat vestea că academicianul Eugen Simion, distins critic şi istoric literar, a fost încununat cu Medalia de Aur pentru Filologie “Alfred Nobel” pe anul 2018. De aproape un secol (1927), Societatea Internaţională de Filologie acordă, la cinci ani, Medalia de Aur, un echivalent al Premiului Nobel pentru Literatură. Este, dealtfel, un premiu special, de înaltă recunoaştere a valorii de excepţie a lucrărilor în domeniul gramaticii, criticii şi istoriei literare. Ideea creării acestui premiu special s-a născut în anul 1927, anul în care Premiul Nobel a fost decernat filozofului francez Henri Bergson. Este o medalie specială, în memoria lui Alfred Nobel.

Fără exagerare, putem spune că distinsul cărturar român se află în preajma Premiului Nobel. Este bine de ştiut că Medalia pentru academicianul român a fost acordată prin votul celor 123 de universităţi din întreaga lume, din două sute, care fac parte din juriu. Este pentru prima dată când Medalia revine unui specialist român. Printre laureaţi se numără prinţul Trubeţkoi, lingvistul Roman Jackobson, semioticianul Yuri Lotman, scriitorul şi lingvistul Umberto Eco, ori profesorul Noam Chomski. Eugen Simion este membru marcant al Academiei Române. În perioada 1998-2006, a fost preşedinte al înaltului for academic. Ceremonia de decernare a Medaliei de Aur în cinstea lui Alfred Nobel va avea loc, în luna martie, la Palatul Parlamentului European din Strasbourg. Va fi urmată de o ceremonie şi în România. Este o recunoaştere a operei unui cărturar, de aici, din Estul Europei, unde mai rar se întâmplă să fie acordate mari premii. Cum este şi ocolirea literaturii române de prestigiosul premiu.

Deşi acum nu valoarea operei este criteriul principal. Despre ce va vorbi laureatul la Strasbourg? Ne-a spus că prelegerea sa se va referi la statutul culturii în lumea de astăzi, la necesitatea de a cultiva în societatea europeană cultura diferenţelor naţionale, acea care asigură diversitatea şi bogăţia spirituală a culturii europene. Medalia de Aur este onorifică. Pentru Eugen Simion actul critic este confruntat cu perspectiva istorico-literară, cu demersul teoretic modern, pe care îl practică cu fineţe şi discernământ. Am avut bucuria să mă întîlnesc cu distinsul cărturar în Maramureş. Colegul de bancă al lui Nichita Stănescu a fost emoţionat când a aflat cum poetul este preţuit pe la noi. Mai ales manifestarea de la Deseşti.

În dialogul purtat în 2009, după un drum la Mănăstirea Rohia, mi-a mărturisit: ”În imaginarul românesc Maramureşul este un loc mitic şi mirific.” Fie acest text o preţuire maramureşeană pentru academicianul Eugen Simion, cărturarul din preajma Premiului Nobel.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului