Poezie de VASILE DAN MARCHIȘ

EVOLUȚIE II

Pasărea aceea suspectă părea
după cum mă privea
de parcă își dorea
să-și dea
aripile în schimbul mâinilor mele…
Dar prin fericirea ei
ea nu știe
că eu prin mâini
nu mă simt altceva
în afară de om…
De aceea oamenii
prin tot ce înfăptuiesc cu mâinile
mai au multe de învățat de la aripi…
Însă păsările cu privire la aripile lor
nu au nevoie
de învățătura pe care 

o primesc oamenii referitor la mâini…