Pentru că o cunoscută lingvistă cu titlu universitar își
exprima uimirea că unii comentatori de pe internet fac observații pertinente în
materie de limbă și că îi preocupă aceste probleme, vreau să atrag atenția că
nu e sigur că aceștia sânt profani în ce privește lingvistica. Mai sântem și
unii care am trecut prin filologii, avem „ceva” competență în domeniu
certificată prin diplomă, deci ne putem exprima legal chiar dacă nu sântem
cadre universitare (și putem identifica... și la Domnia Sa... unele foarte
supărătoare și copios repetate greșeli ortografice); avem și avantajul unei
libertăți față de terminologia de specialitate, putându-ne redacta textele mai
relaxat și mai pe înțelesul publicului puțin instruit.
PLEONASME
ABSOLUTE și PLEONASME RELATIVE
accident
subit și neașteptat – un accident veritabil este de regulă „subit” și „neașteptat”
(inutil deci să se adauge aceste atribute), unul „aranjat” nu este accident (ci
atentat, glumă proastă, tentativă de sinucidere sau chiar suicid)
alcoolemie
în sânge – nu alcoolemia este în sânge, ci doar alcoolul; substantivul
alcoolemie este compus din alcool+emie, în care -emie vine din grecescul haima,
însemnând „sânge”
(a) alege o opțiune – de obicei, alegerea este o opțiune și opțiunea o
alegere; mai rar opțiune poate
însemna altceva (un drept)
alegeri
electorale – sigur că alegerea poate avea varii obiecte sau poate fi de mai
multe naturi, dar electoral, în limba
română, nu are decât sensuri legate de alegerea prin vot; de aceea, combinația alegeri electorale e pleonastică;
binevenite ar fi însă suplimente de informație privind categoria: alegeri
prezidențiale, parlamentare, locale, administrative etc.
anticoncepționale
contraceptive... J
(a-și)
aservi în interesul său – aservirea este întotdeauna în interesul cuiva
aspirații
de viitor – când contextul indică fără dubiu sensul de „năzuință” al
cuvântului aspirație, formula aspiație/aspirații de viitor e pleonasm; dacă însă din context nu s-ar putea
deduce prea bine despre ce aspirație este vorba, precizarea de viitor trebuie făcută
astru
celest – aștrii cam celești sânt (numai dacă nu-ți faci astru din vreo
persoană admirată)
batiste
nazale (cum, mai nou, unii producători scriu pe pachetele de batiste de
hârtie) – nu e pleonasm, batista putând fi folosită la ștersul a orice, nu doar
la al nasului, dar precizarea „nazale” e supărătoare și pentru că „nu sună
bine”, indicând o precară logică, și pentru că e jignitoare (conține ideea că
noi nu am ști la ce se folosesc batistele), și pentru că e restrictivă,
limitându-ne la nas (indirect, ne interzice să o folosim pentru alte părți ale
corpului, sau pentru diverse obiecte care trebuie șterse când nu avem la
îndemână altceva)
clip
scurt – dacă ar fi lung, n-ar mai fi clip
coregent
la domnie – la altceva decât la „domnie”, coregent nu poate fi (coregentul
e un fel de vicar de monarh)
a
debuta pentru prima dată – așa, rupt de context, sau în anumite (multe)
contexte, e pleonasm, debutul fiind ceva care se petrece pentru prima dată; pot
exista însă mai multe debuturi, de exemplu, pentru un scriitor, debutul
publicistic și debutul editorial, caz în care a debuta pentru prima dată înseamnă
debutul absolut
deplină
împlinire / împlinire deplină – împlinirea este o deplinătate, nu-i
așa...
emigrație
în străinătate – pleonasm grav de tot, fiindcă emigrația e o migrație „e-”,
care „e-” provine din latinescul ex,
însemnând „afară” – afară din țară
fiară
sălbatică – e pleonasm la singular (afară de cazul în care cuvântul fiară e folosit cu înțelesul figurat de
om extrem de rău – căci, totuși, omul... e „de casă”, deci „domestic”), dar la
plural (fiare sălbatice) e pleonasm doar dacă din context se înțelege că e
vorba de animale; când însă trebuie făcută distincția între sălbăticiune, fier
(metal), instrumentul de călcat (fier de
călcat), instrumentul de ondulat părul (fier
de frizat) etc., și în toate pluralul lui fier este fiare,
precizarea sălbatice nu produce
pleonasm
frumos
din punct de vedere estetic – frumosul aparține prin excelență
esteticii, dar poți să știi...
ghenă
de gunoi – ghena e numai „de gunoi”, așa că precizarea e de prisos;
cuvântul ghenă (deși uneori conduce spre un crematoriu de gunoi) nu e sinonim
cu iadul (cu focul lui veșnic), pentru a fi, i-ar mai trebui un e: gheenă
imn
de slavă – nu doar imnul laic este prin definiție „de slavă”, ci și imnul
bisericesc slăvește: divinitatea sau un sfânt, prin urmare, adaosul „de slavă”
este în plus la orice fel de imn
mare
imperiu – e pleonasm atât în raport cu spațiul ocupat, cât și cu
importanța/grandoarea acelui stat
(a
purta) mănuși pe mâini – păi... pe ce altceva să se poarte mănușile?!
(cuvântul mănușă e format din mână plus sufixul -ușă, iar obiectul este destinat exclusiv mâinilor, dacă nu cumva
avem sensul regional de mănunchi)
(un) mecena generos – Mecena (sau un
mecena) negeneros ar mai fi Mecena?
mijloace
media – ambele cuvinte înseamnă „mijloc”; greșeala provine poate din
„știința” că mijloace mass-media (cum
ar veni, „mijloace mijloace de comunicare în masă”) e pleonasm și din
neștiința a ce înseamnă media, eronat
eliminându-se tocmai ce nu trebuie
oportunitate
avantajoasă – va fi fiind și vreo oportunitate neavantajoasă?
optică
de a vedea lucrurile – orice optică ține de vedere (de la fizică, până la
vreun sens metaforic)
parastas
de pomenire – parastasul este nimic altceva decât o slujbă de pomenire
(prin extensie, parastas a devenit
echivalent cu pomana pentru mort, dar și în acest caz parastas de pomenire e pleonasm, pentru că pomana... spre pomenire
se face)
perspectivă
de viitor – este pleonasm numai în contextul posibilității (când este și antonim al lui retrospectiv), fiindcă perspectiva are și alte accepțiuni (substantivul
este un omonim)
plancton
mărunt – expresie suprasaturată, tot ceea ce formează un plancton (fie el
acvatic sau atmosferic) fiind mărunt
poziție posturală – atât poziție, cât și postură pot avea mai multe sensuri, dar când asocierea apare într-o
frază ca „[...] poziția posturală din timpul somnului este, de asemenea,
considerată a fi extrem de important[ă] atunci când vine vorba de un somn
liniștit”, pleonasmul e clar
propria
sa patrie de origine – patria e doar una, cea „proprie”, cea „de origine”,
oricâte țări de adopție ți-ai găsi de-a lungul vieții
reverendă
de preot – e, categoric, pleonasm; nu însă și în cazul în care se specifică
biserica (reverendă de preot ortodox, reverendă de preot catolic)
secetă
hidrologică – în termen propriu, seceta e numai legată de apă (metaforic, e
drept că poate exista și secetă intelectuală, să zicem)
sursa
de proveniență – atât proveniență,
cât și sursă înseamnă, în esență,
același lucru: izvor
termen-limită
– nu e destulă „limită” termenul?
(a)
transmite mai departe – păi, dacă „se” trans-, se cheamă că se trimite chiar așa: mai departe (că, doar,
nu pe loc...)
vertebră
la şira spinării – doar șira spinării (numită și coloană vertebrală...) are vertebre
vis
oniric – dacă se referă la visul din timpul somnului și contextul e
limpede, e pleonasm; dacă însă cel care vorbește/scrie vrea în mod evident să
diferențeze oniricul de reverie („visul cu ochii deschişi”), de năzuință sau de
iluzie, construcția nu e pleonastică
zeu
păgân – creștinismul neavând zei, Dumnezeu fiind altceva decât un oarecare
zeu, iar păgână fiind orice religie necreștină, conchidem că „zeu păgân” e
pleonasm
NEPLEONASME
crimă
violentă – nu e pleonasm: există și crimă nonviolentă – prin otrăvire
lentă, de exemplu
înşelăciune
ascunsă – pare pleonasm, însă de multe ori înșelăciunile se petrec pe față
flagrant
delict – mulți îl consideră pleonasm, dar nu e: prin delict, se înțelege o infracțiune, iar flagrant e ceva evident, de unde, „flagrant delict” denumește o
infracțiune de netăgăduit, surprinsă în timpul comiterii (lucru pe care, luat
separat, nici unul din termeni nu l-ar exprima)
Mica culegere de mai sus este o completare la textul „Și
pleu, și prea plin – PLEONASMUL”.
Poate nu e nici aici încheierea. Vom vedea dacă mai apare
material.
Angela-Monica
Jucan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu