- Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.
- În Joia Mare din Săptămâna Patimilor are loc slujba
cunoscută sub numele de Denia celor 12 Evanghelii.
- În unele mânăstiri, la sfârşitul Sfintei Liturghii, există
obiceiul ca stareţul să spele picioarele a 12 dintre călugări, în amintirea
gestului făcut de Mântuitor la Cina cea de Taină.
Uneori, se obişnuieşte să se dea de pomană apă, fie se
aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se
spune că nu e bine să speli rufe în Joia Mare, pentru că la morţi, în loc să
ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.
În Oltenia se fac şi acum, în zori, în curti şi / sau la
morminte, focuri pentru morţi din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc
focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se
încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a
fost oprit Sfântul Petru, cand s-a lepădat de Iisus Hristos.
În Zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Însă
strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor – un flăcău căruia i se comunicau abaterile
fetelor şi feciorilor din Postul Mare.
În noaptea de Joimari, oamenii dintr-un sat din Dolj cred că
se deschid mormintele, cerul, Iadul și
Raiul, iar cei morți se întorc la
casele lor să petrească Paștele alături
de cei dragi. Ei aprind focuri mari și
stau în jur, amintindu-și de cei plecați, păstrând, astfel, un obicei unic.
În satul Salcia, comuna Argetoaia, din județul Dolj, în Joia Mare, din Săptămâna
Patimilor are loc un obicei unic, de pomenire a morților.
Ritualul „Focurilor din Joia Mare“ este păstrat de cele
câteva sute de săteni, care încă de la patru dimineaţa, aprind focuri din
coceni de porumb şi vreascuri uscate în faţa caselor, în grădini sau la
morminte și se adună în jurul
flăcărilor pentru a-şi aminti de cei dispăruţi din lumea celor vii, pentru a-i
plânge și pentru a-i chema înapoi să
vadă ce s-a mai întâmplat cu familiile şi apropiaţii lor.
Se spune că, în noaptea de Joimari, se deschid mormintele,
cerul, uşile Raiului şi ale Iadului, iar spiritele celor morţi se întorc la
casele lor spre a petrece Sărbătorile Pascale printre cei vii.
Morţii reveniţi pe la vechile lor locuinţe rămân printre ai
lor până la Înălţarea Domnului Iisus Hristos, zi în care se fac pomeni, iar
aceştia se întorc de unde au venit, luând colacul şi oala cu apă pe care le-au
primit de pomană, potrivit obiceiului păstrat de sute de ani.
„Întrucât la Joia Mare, când sosesc morţii, nu este atât de
cald se aprind focuri pentru fiecare mort, în curţile sau grădinile caselor, pe
mormânt sau lângă mormânt, sau pentru toţi morţii laolaltă, în curtea bisericii
sau la cimitir. Focurile morţilor” încearcă să menţină un echilibru între lumea
celor vii şi lumea celor morţi.
C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu