Diana Teodora Cozma – tânăra stea a liricii maramureşene

Diana Teodora Cozma, tânăra poetă, s-a dovedit mereu o fire extrem de ambiţioasă. A absolvit cursurile a două programe de studii (nivel licenţă): Limba şi literatura română (2015) şi Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar (2019), dar şi programul de master Literatura română şi modernismul european (2017). Ȋn prezent, Diana este doctorand al Şcolii doctorale de Filologie, ocupându-se intens de elaborarea unei teze pe tema literaturii fantastice (coord. ştiinţific: prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu).

Până la douăzeci şi cinci de ani, Diana a publicat o serie de poeme în reviste de referinţă în lumea literară: Nord Literar, Nord Cultural, Poesis, Dăruiri literare, Boema, Negru pe Alb, Caiete Silvane, Constelaţii diamantine, dar şi în antologiile Paşi împreună sau Anontimpul iubirii (antologie româno-albaneză). Creaţiile sale au fost bine receptate de critica literară, ca dovadă fiind numeroasele premii pe care tânăra le-a obţinut:

* Cărţile anului -2018

* Marele premiu „Dr. Ion Ţeicu”-2016

* Premiul II, Festivalul Internaţional de Literatură „Ioan Nicolae Cenda” – 2017

* Premiul III, Festivalul Naţional „Vasile Lucaciu” – 2016

* Premiul revistei „Nord Literar” -2016

* Premiul revistei Poesis – 2014

* Premiul „Mihai Olos” pentru tinerii scriitori din Maramureş.

Pasionată de mitologie, poeta resimte acut nevoia omenirii de reîntoarcere la mit, de purificare a unei lumi invadate de vâlve, moire, cerberi şi „harpii răpitoare”. Chiar şi atunci când vine vorba de sentimentalismul specific cuplului, atmosfera devine grea, apăsătoare şi încărcată de elemente cavernoase. Acest fenomen se justifică prin faptul că, ceea ce poeta consideră ca fiind nevoia primordială, cuvântul, a fost lăsat şi el pradă descompunerii.

         Cu un prim volum presărat cu elemente de simbolism şi accente de onirism, în care ambiguul şi simbolul întunecat se împletesc într-un vis general al umanităţii, Diana Teodora Cozma promite să-şi continue demersul literar. Poeta pentru care versul este o „călăuză spre apus” admite că scrisul reprezintă un adevărat mobil al vieţii, al parcursului lumesc, un tip de exprimare şi un mod de a fi: „aşa cum sunt/ cu ochiul rece şi mort/ cu degetele rupte şi arse” ,antrenând imparţialitatea şi detaşarea faţă de omenirea incapabilă să pătrundă trăirile zbuciumate ale eului liric.

         Creaţiile Dianei Teodora Cozma merită pe deplin interesul lectorului pasionat de frumos şi, totodată, intrigat de misterele profunde ale nefiinţei, întrucât nu va dezamăgi nici cele mai pretenţioase expectanţe.

                                          prof. dr. Alina Maria Nechita