Nu exista foarte multe date despre aceasta sarbatoare in
Sfintele Evanghelii, ci doar in traditia Bisericii. Acest eveniment este tratat
in scrierile unor parinti orientali: Andrei Criteanul, Gherman al
Constantinopolului, Sfantul Ioan Damaschin si Patriarhul Modest al
Ierusalimului.
In momentul in care Hristos Dumnezeu a decis sa o aduca pe
Maica Sfanta alaturi de El, l-a trimis pe Arhanghelul Gavril, cu trei zile
inainte ca fecioara sa moara, sa ii transmita spusele lui Hristos: “Acestea
zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta,
ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. La
auzul acestora, Fecioara Maria, cuprinsa de dor, s-a bucurat de faptul ca isi
va revedea Fiul si a decis sa mearga la Muntele Maslinilor pentru a se ruga. In
drumul ei spre locasul de rugaciune, Sfanta Fecioara Maria vede cum pomii de pe
munte se apleaca.
Dupa rugaciune decide sa se intoarca acasa, iar de indata ce
paseste in casa toate incaperile incep sa se cutremure. Decide sa aprinda multe
lumanari si ii multumeste lui Dumnezeu, dupa care isi cheama rudele si vecinii
sa o ajute la grijitul casei si toate cele necesare pentru ingroparea ei. Le
spune tuturor ceea ce ingerul i-a transmis si le arata tuturor darul care i-a
fost oferit: o stalpare de finic.
Odata cu ridicarea Fecioarei Maria la ceruri, Apostolii ii
ajutara pe credinciosi cu asezarea trupului care a dat viata Mantuitorului
nostru in satul Ghetsimani.
Sursa foto: http://www.ateliericoane.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu