Dacă se află în vârful piramidei puterii, evident nu trebuie
să admită opinii critice la adresa lui de la subalterni, dar trebuie să suporte
cu stoicism opiniile critice venite din partea mass media, a opiniei publice.
Rezistenţa politicienilor la opiniile critice se calculează
ca în cazul rezistenţei metalelor. După formule consacrate. Cazul Liviu Dragnea
este unul exemplar. Liderul PSD a rezistat tuturor atacurilor, nu a cedat decât
în faţa cătuşelor. Un rezistent de marcă a fost preşedintele Traian Băsescu.
Peste şapte milioane de voturi nu l-au determinat să renunţe la funcţie. Cum se
ştie, obrazul gros şi gura mare fac din orice muritor de rând un lider.
Dovadă de slabă rezistenţă a dat Victor Ponta. La prima
tornadă politică a cedat. Un incendiu izbucnit într-un club de noapte i-a
retezat cariera politică. Încearcă să revină, dar este greu de crezut că se va
mai urca vreodată pe podium, în postura de miss România.
Un exemplu de tărie, de rezistenţă la stres, la opiniile
critice, este actualul preşedinte. Klaus Iohannis îşi vede de drum, indiferent
la tot ce se spune despre el. Viorica Dăncilă, deşi face pe ultra-sensibila,
îşi întăreşte muşchii şi promite să reziste la atacuri la fel de bine ca un
bărbat. Mai efeminizat, Dacian Cioloş, după o ascensiune fulminantă, cedează în
faţa unui contracandidat-partener. A renunţat să lupte pentru a fi desemnat
candidat la prezidenţiale din partea unei alianţe care a făcut furori la
euroalegerile din 26 mai.
Dan Barna se arată mai determinat să ajungă preşedintele
României decât cel ce era pe prima poziţie la preferinţe în toate sondajele.
Nu doar la vârf, din poziţiile-cheie în stat, în guvern, în
partidele politice, se măsoară rezistenţa la critici, la opiniile defavorabile.
La nivel local, primarii sunt cei cei ocupă poziţiile centrale, cele mai
vizibile din întreaga panoplie a autorităţilor locale. În jurul primarului se
concentrează toată activitatea dintr-o comună, oraş, municipiu. Funcţia de
primar general al Capitalei este atât de vizibilă încât l-a propulsat pe deţinătorul
ei în funcţia supremă în stat. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea,
ocupă una din poziţiile fruntaşe în sondaje.
Dacă era ceva mai abilă, ar fi fost desemnată candidat
prezidenţial PSD.
Klaus Iohannis a fost desemnat prezidenţiabil de către PNL
datorită notorietăţii câştigate din poziţia de primar al unui municipiu.
S-ar putea spune că în raniţa sau diplomatul fiecărui primar
se află sceptrul de preşedinte. Cu condiţia ca în raniţă sau în diplomat să nu
se afle doar banii luaţi ca şpagă.
Când vorbim despre rezistenţa oamenilor de decizie al
opiniile critice, vorbim implicit de forţa opiniei publice.
Câtă forţă mai are opinia publică sau dacă mai are forţă,
rămâne un subiect care trebuie dezbătut. Forţa opiniei publice s-a făcut
simţită în cazul evenimentelor de la Caracal. Dar fără aportul mass media nici
măcar nu se vedea că există opinie publică. USR-PLUS a crescut pe valul
provocat de mass media, la care opinia publică a aderat pas cu pas.
Se pune întrebarea dacă protestele de stradă reprezintă
opinia publică. Liviu Dragnea şi PSD au pus această problemă. Alegerile din mai
au demonstrat că protestele de stradă sunt o formă de manifestare a opiniei
publice, care dă rezultate electorale.
În concluzie, este benefic pentru un politician, care apelează
la public pentru a fi ales sau reconfirmat într-o funcţie, să fie sensibil la
opiniile publice sau să le ignore? Practica arată că, din păcate, se câştigă
când ai obrazul gros şi gura mare. Vestea bună este că nu întotdeauna. Cred cu
tărie că tragediile de la Caracal, că suferinţele acelor fete nevinovate care
au suferit ca domnul Cristos pe cruce, vor schimba faţa României în bine. Dar
nu fără eliminarea celor cu obrajii groşi şi gurile mari, duhnind deopotrivă a
corupţie şi incompetenţă.
De altfel, incompetenţa şi corupţia merg mână-n mână.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu